Go to sleep... with me!

Repararea ranilor

Cateodata stau si ma gandesc ce proasta sunt. Cand imi citesc capitolele rad ca o proasta. E ca si cum as rade la propriile glume, nu Danciu ilinca Bambulina? :))

Bai, deci va iubesc mult de tot! Am 21,000 de tampiti care imi citesc cartea. Va rog sa imi spuneti daca vedeti schimbari in bine/rau la scris, pe parcursul cartii.

Inca o data, fac multe greseli si uit sa le corectez. VA PUP BĂĂĂI!!! :************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************

LIZ POV

-Jack.

-Da.

-Ma duc sa vorbesc cu el.

-Nu te opresc. Ai grija. Ok?

-Voi avea.

  Ma gandeam serios sa fiu doar prietena cu el. Doar amici... sa uitam tot ce a fost. Nu aveam nevoie de prostii de astea in viata mea. Imi erau de ajuns problemele pe care le aveam. Cu emotii ma gandeam sa vorbesc cu el.

Ma indreptam incet care camera lui. Nu auzeam nimic... Am batut la usa. Nimic. Am intrat, usa fiind deschisa iar lumina inchisa. El era in pat, cu capul in perna si cu castile in urechi... asculta melodiile pe care le cantam cand eram cu el... gata.

-Jeff!!!

-A-Da-da. Ce?

-Ce faci?

-Bine. 

-Hai gata cu prostiile. Hai sa uitam totul,ok? Va fi totul mai bine. Si pentru mine, si pentru tine.

-Ce directa esti..

-Nu mai vreau durere...

-Nici eu!

-Uitam totul. Da? E mai bine pentru amandoi.

-De unde stii, Liz? 

-Stiu. Deci... amici?

-Ami-ci...

L-am imbratisat prieteneste si cald... o imbratisare pe care fara sa stiu, nu mai aveam pentru mult timp sa o simt.

-Hai sa mergem jos, amice! Sa bem niste suc, sa mancam ceva.

-Du-te, mie imi e tare somn. Vorbim cand ma trezesc, ok? si a zimbit... da. Psihopat nebun.

Am iesit din camera usurata (nu de pipi). Aveam un sentiment placut. Ma simteam libera! 

Pe cine pacalesc... Ma simteam ca naiba. Am trecut prin atatea lucruri cu el, a fost primul baiat e care l-am iubit. Doar eu am vazut si am descoperit inima sub zambetul acela de nebun care ma omora si ma omoara si acum.

Nu suportam... asa ca m.am gandit sa fac o plimbare pana la un lacusor. Acolo mergeam cand era foarte frig sau cand eram nervoasa ca sa ma calmez si sa ma simt bine.

Mi-am pus o haina groasa pe mine, mi-am prins parul intr-o coada lunga cu elasticul meu norocos. Am iesit tip-til e hol, pana la usa. Am tras-o incet si am iesit. 

    Era jumatate de luna, dar tot era lumina, una pala care ma calma. Era atat de frig incat lacrimile care imi curgeau din ochi aproape ca ingetasera. Mergeam, simteam frunzele trosnind si vantul rece imi batea in par. Ma uitat agale, la toate locurile umblate... le simteam, le aminteam.

Intr-un colt, la radacina unei salcii mari si groase era un locusor ferit. Parea asa normal si comun, dar totusi era locul meu si al lui. Acolo stateam cu el si vorbeam, ne tineam de mana si ne injuram... si ne amenintam cu moartea. M-am asezat plangand pe bucata de radacina iesita din paman. Parca era inca calda. Ma uitam la locul nostalgic pe care pana atunci il iubeam dar care acum ma intrista. Mi-am pus mana in par si am observat ca nu aveam elasticul si pletele mele negre erau lasate pe spate. 

,,Off!!! Era norocooos...,,

Am oftat incet... era o liniste de mormant. In timp ce imi ascultam tristetea, am simtit niste maini care se joaca cu parul meu. Cand am pus mana, era impletit si prins cu elasticul.

-Ce...

-Ai venit sa te linistesti, nu?

-Da... si tu? 

-Da..

-Zi-mi te rog si mie de ce ai facut toate astea?

-Pentru ca si tu ai facut ce ai facut.

-Ce?

-Tu, in padure cu Jack.

-Nu eram eu. Erau niste tineri care se simteau bine si pe care i.am omorat dupa.

-Dar..

-Taci.

Atunci l.am imbratisat strans, incercand sa ma incalzesc si totodata sa il incalzesc pe el.

-Imi era dor de asta, a zis el uitandu-se la mine asa cum obisnuia el... cald si serios in acelas timp.