Whispers

7. Nimic nu e ceea ce pare a fi

                           Hoseok

Planul meu pe azi e unul simplu. Cât Charlotte e plecată, mi-am propus să strâng cutiile și restul ambalajelor de la instalații și să gătesc ceva, în speranța că poate o voi surprinde. Nu am în cap nimic special, niște alge în sos de soia ar trebui să fie ideal. Indiferent de ce surpriză aș vrea să îi pregătesc, nu se lasă impresionată, deci cel mai bine ar fi să o ajut la anumite activități, să nu pară că unicul meu scop este să-i fac demonstrații de bărbație, așa cum îmi interpretează ea fiecare gest frumos pe care vreau să îl fac.

Zis și făcut. După ce strâng dezastrul lăsat de noi în urmă atunci când am înșirat instalațiile, mă pun să pregătesc masa. Gătesc mai mult de două porții, fiind ca un defect pentru mine să pregătesc mult mai mult decât ar trebui, dar cum algele sunt bune reci, numărul de porții nu are să fie așa o problemă.

Ușa se aude, mult mai repede decât m-aș fi așteptat, iar vocea confuză a lui Charlotte mă debusolează și pe mine.

- Hoseok, ăăăăm, iubitule, am ajuns acasă și am o surpriză plăcută pentru tine, strigă ea bălbâindu-se.

-Bună?! Îi răspund eu confuz în timp ce mă îndrept spre hol, crezând că vrea să-mi facă vreo glumă proastă.

Când ajung în hol și o văd pe Charlotte cu toți băieții, înțeleg imediat ceea ce se petrece. Mă ajută, chiar o face și nu are nici un motiv pentru asta. Las capul în jos pentru a-mi ascunde zâmbetul, dar nu am timp și pentru alte reacții, prietenii mei năpustindu-se asupra mea, îmbrățișând-mă. Încerc să mă uit spre Charlotte fără ca ei să observe și-i mimez pe buze câteva cuvinte.

-Îți mulțumesc!

- Așa să faci... Răspunde ea, cu un zâmbet superior pe chip, iar eu înțeleg imediat că ajutorul ei nu e gratuit.

Oare la ce m-aș fi așteptat? De ce ar fi? Renunț la gândurile astea, sunt o problemă pentru mai târziu, și mă bucur de compania prietenilor mei, pe care nu i-am mai văzut de când ne-am despărțit. Mergem toți în living, iar Charlotte ne ajunge și ea din urmă. Se sprijină cu spatele de peretele din dreptul canapelei și îi analizează pe băieți atent, până la cel mai mic detaliu. E surprinzător de tăcută, iar prezența ei părea aproape de neremarcat printre râsetele noastre. Face un schimb scurt de priviri cu I.M, după care se încruntă și vine direct dpre mine. Îmi ferește mâinile din poală și mi se așează în brațe.

Încerc să-mi ascund șocul cât de bine pot, dar pentru ea era evident mai ușor. Se comportă atât de natural și făcea fiecare gest cu o lejeritate ieșită din comun. Se destinde puțin și începe să se implice într-u totul în conversația băieților și simt deja cum ni se schimbă rolurile, ajungând ca eu sa fiu cel care observă.

Împărțea zâmbete, râdea pana și la glumele proaste ale lui Kihyun, era drăguță în adevăratul sens al cuvântului. Singurele înțepături pe care nu rezista să le facă erau la adresa lui I.M, iar acesta îi răspundea mai blând decât îi stă în fire să o facă. O menajează? Dar de ce? Nu pot să nu mă întreb ce-o mai fi în mintea lui de data asta, dar intențiile lui nu par rele, cel puțin la prima vedere. Fără să îmi dau seama îmi mișc piciorul, iar ea tresare, chicotind. Acum întreaga atenție e îndreptată spre noi, iar pe Charlotte nu pare să o deranjeze deloc. Cu o naturalețe surprinzătoare, mi se adresează, spre amuzamentul băieților și spre stânjeneala mea.

- Scuze, nu mi-am imaginat că sunt atât de grea, dragule. Mă pot așeza altfel dacă vrei. Spune ea cu o privire plină de înțeles.

Toți se uită spre mine și așteaptă un răspuns pe măsură tentei pe care a vrut ea să o dea discuției, dar decid să nu-mi sap singur groapa mai adâncă decât se pare a fi deja.