Whispers

23. Concluzii pripite

Chang-Kyun

- Deci stai să văd dacă am înțeles, te-ai dus acasă să te cerți cu ea, sau cum?

- Nu am insinuat asta, spune el serios, iar mie îmi vine să-i sparg fața.

- Cum adică nu?! Vin după tine, îți tolerez prostiile, mai fac și terapie de cuplu cu tine, fugi din mașină ca un nebun, ca în final să mă suni să mai vin să te iau o dată doar ca să-mi spui ce zi de căcat ai avut tu! Adica, nu zic nu, dar ziua mea a fost mult mai proasta prin simplul fapt că orice aș face, mă aleg cu tine pe cap.

- Aham, pai bine, e vina ta la o adică, spune râzând, ignorând parcă faptul că eram enervat la culme.

- Și de ce, mă rog, e vina mea, huh? Eu cand ți-am zis din prima clipă în care am văzut-o că nu-mi place fata, am ajuns să ne certam ca doi proști. Acum când vreau să dau și eu o șansă relației voastre, să vă susțin, tot nu e bine... Hoseok, mai du-te dracului!

- Speram ca intuiția ta să dea greși, măcar o dată.  Dar nu de asta te învinovățesc. Trebuia tu să nu-mi dai pace și să mă faci să citesc mesajul ăla.

- Ești prost? Ce vină am eu că ești așa ușor de influențat. Mă distram și eu. Eram mai mult ca sigur că e vreun nude și chiar voiam să văd cum îți pică fața.

- Uite că mi-a picat fața de tot.

- Văd, chiar îmi dau seama că nu ți-a priit deloc mesajul de la Charlotte.

- De unde știi, mă întreabă el încruntat, de parcă cine știe ce secret de stat aș fi divulgat.

- Nu-ți trebuie multe facultăți ca să-ți dai seama. Ai cămașa și părul răvășit, iar pe deasupra mai ai și buza de jos umflată. Tu nu te uiți când ieși din casa?

- Cum să mă uit dacă am plecat doar ca să nu mă mai cert cu ea.

- Ah, deci admiți că te-ai certat cu ea. Dar la voi cum funcționează, vă place să vă aduceți injurii unul altuia în timp ce faceți dragoste? Adică, mă rog, nu mă bag, fiecare cu fetișurile lui, dar totuși?! Până adineauri nici nu se punea problema de astfel de interactiuni intre voi, și acum uită-te la tine!

Cine naiba m-a pus să mă bag în asta? Mă gândeam că fac un bine, măcar o dată, dar se dovedește a fi cel mai mare dezastru după care trebuie să strâng când vine vorba de Hoseok. El e liniștit, nu face prea multe, dar și când îl apucă gânditul și răzgânditul... pe scurt se întâmplă asta.

"Dragoste cu năbădăi"; aș fi crezut că sunt expert în asta până să-i văd pe ăștia doi certându-se în momente în care nici măcar eu nu aș face-o.

- Mă asculți măcar?!

- Nu.

- Îți apreciez sinceritatea, ce pot să mai zic... răspunde resemnat la lipsa mea de implicare în discuția pe care în mod evident nu am cerut-o.

Dar totuși uite-mă.

- Cum ce să faci, repetă.

- De parcă mai știu ce spuneam.

- N-ai vocabular limitat, reformulează, că nu avem toată ziua. Ne așteaptă băieții de o oră. Chiar a fost o deosebită plăcere să vin după tine. De două ori chiar.

Când îmi aude comentariile, își dă ochii peste cap și îmi răspunde evitandu-mă complet, de parcă nu aș avea dreptul să comentez. E un prost și nu am cum să schimb asta. E mai încăpățânat decât vrea să admită, și dacă i se pune pata,  nu se lasă până nu e cum vrea el. Dar ce dracu vrea?