Whispers

20. Un joc cinstit

                              Hoseok

Ajung acasă mai mult decât tarziu. La parter, toate luminile erau stinse, de la etaj ce se mai vedea o lumină slabă care m-a făcut să nu mă împiedic de sacoșele cu haine trântite prin tot holul. Mă uit curios prin cateva dintre ele și zâmbesc fără să vreau. Erau haine normale, dar majoritatea decoltate, fără mâneci imense și fără gulere care să-i acopere și capul eventual. Văzându-le, mă duce cu gândul la ce i-am spus aseară.

De ce ar ține cont? Dar mai nou m-aș intreba de ce nu ar face-o.

Îmi las, asemenea, lucrurile aiurea, agățate dezordonat în cuier și urc scările în grabă. Deși era un sentiment nou și ciudat, de-abea așteptam să o văd. Sus am surpriza să nu o găsesc. Etajul era plin de abur iar ușa de la baie deschisă, de unde venea si lumina.

Nu mai țin cont de nimic și intru grăbit direct în baie. Charlotte cu totul sub apă, bule de aer ieșind la suprafață.

-Of, nebuno, ce-i cu tine! Strig eu la ea în timp ce o trag la suprafață.

- Aysh, nimic, spune ea bâlbâindu-se. Fac mereu asta. Intrebarea mai bună e ce dracu e cu tine în baie!

- Ai lăsat ușa deschisă, întuneric peste tot, abur în tot etajul, ești beată și mai erai și sub apă. Eu cred că am tot dreptul să mă aflu aici.

- Nu-s beată, ce ai!?

Atât așteptam să spună. Bag mâna în apă și mă înfior. Era insuportabil de fierbinte. Îi feresc picioarele si scot sticla de soju din cadă.

- Altceva de adăugat? O întreb în timp ce-i flutur sticla deasupra capului.

- Chiar aș avea ceva de adăugat, spune, etalandu-și un rânjet tâmp pe față. Pe tine în cada asta!

- Iar începem?

- Ce să începem? Am mai început ceva până acum?

- Nu la asta m-am referit, termină cu prostiile! Mă răstesc eu la ea.

- Ce să termin dacă noi nu am inceput nimic??!

- Încă un cuvânt și jur că o să-mi ies din minți.

- Chiar te rog, spune și se ridică în picioare, spumă și apă scurgându-i-se de-a lungul pielii înapoi în cadă.

Rahat... Și eu ce se presupune că trebuie să fac acum?

Înghit în sec și îi întind un prosop larg desfăcut, dar ea îmi dă peste mână agitată, acesta ajungând în celălat capăt de baie.

- Eu mă gândeam că vrei să-ți acoperi cicatricile. Știu că în rest nu te deranjează și nici nu-ți pasă  că te expui.

- Aici te înșeli, îmi pasă! Și dacă tot sunt așa, face o mică pauză și își drege glasul, cred că ar trebui să le vezi pe toate!

Atunci ea își ferește părul de pe frunte, lăsând la vedere o pată închisă la culoare, o arsură mai bine spus. Prima senzație pe care am avut-o în momentul acela a fost de vină. Cum de nu am văzut până acum?

Renunț rapid la orice tentativă de a o mai compătimi. Acțiunile sale nu formează nimic mai mult decât un joc prostesc de-a du-te vino, pe care nu am de gând să-l mai tolerez mult timp.

Cum mă poți face să te detest și totuși să vreau atât de mult să-ți fiu aproape?

Oftez îndelung și iau prosopul pe care l-a aruncat mai devreme, acoperind-o ușor cu el. Ea se încruntă, dar nu pare să protesteze prea tare.