Whispers

24. Complicitate

NU, nu sunt moartă. Sunt doar proastă și mi-e foarte lene să și respir. Dar am scris. Nici nu m-am lungit o lună efectiv la el, dar ok.

Shownu

- Putem începe odată, cât să mai așteptăm, mă întreabă Minhyuk pentru a nu știu câta oară în ultima jumătate de oră.

Își pierduse complet răbdare, la fel și eu. Pentru I.M a devenit deja rutină să întârzie oriunde și oricum, dar m-am gândit că va fi mai punctual venind împreună cu Wonho. Dar ce stiu eu? Până și simpla prezență a lui Chang-Kyun te molipsește cu puțin din personalitatea lui iremediabil de neglijentă în fața responsabilităților.

- Doar o oră întârziere, nu-i rău deloc! Le spun băieților atunci când intră pe ușa sălii de dans.

- De ce te uiți numai la mine?! Sa știi că nu a fost vina mea!

Deși nu-i stă în fire să se scuze pentru nimic din ceea ce face, tonul său părea în contradictoriu cu situația. Și totuși tind să-l cred. Atunci când îmi mut privirea spre Wonho, mă salută dând din cap, la fel ca și pe restul, și se așază pe podea lângă peretele plin de oglinzi.

- Ei hai, asta-i culmea! Nu am așteptat atât ca să faci pe-a spectatorul. Dansează cu noi, îi spune Kihyun entuziasmat.

E o idee proastă din multe puncte de vedere. Îmi lipsește mai mult ca oricui să dansez cu el, dar săptămânile de muncă pentru a învăța noile coregrafii, fără el, vor fi în zadar. E greu să schimbi un obicei, dar mai greu e să înlocuiești un om drag.

- E o idee proastă! Raspunde Wonho, parcă citindu-mi gândurile, sau poate ar trebui să mă obișnuiesc măcar acum cu faptul că sunt și au fost mereu aceleași.

- Ba e o idee foarte bună!

- Hyungwon, taci! Omul a zis că e o idee proastă. Poate nu are chef să se maimuțărească cu noi, îi spune I.M cu un ton dezinteresat.

- De când sunt repetițiile maimuțăreli? Măcar prefă-te interesat dacă tot ne-ai onorat cu prezența!

- Să știi că pot să plec, nu-i ca și cum nu am altele de făcut.

- Trupa ar trebui să fie prioritatea ta, așa cum e pentru toți!

-Gata! Vă ajunge! Strig la ei în disperare de cauză. Văd că fiecare-i cu ce-l doare aici! Chiar pot să înțeleg că treci printr-o perioadă mai grea, Chang-Kyun, dar asta nu-i o scuză să te porți ca un idiot. Și tu, Hyungwon, nu-l mai băga în seamă dacă vezi că e cu fundul în sus!

În tot timpul acestui bâlci, Wonho a fost absent, altfel nu văd cum nu ar fi intervenit. Ne-a fost imposibil să ne certăm cu el prin preajmă de-a lungul anilor, și cu fiecare mic detaliu, lipsa lui devine mult mai prezentă ca înainte. Nu mi-e greu să recunosc că mi-e al naibii de dor de prietenul meu. Am nevoie de stăpânirea de sine pe care mi-o insuflă prezența lui, ca să pot să fac față băieților. Asta mă face să mă gândesc din ce in ce mai des la cum am fi evoluat dacă Wonho era liderul nostru. Poate odată cu responsabilitatea, s-ar fi simțit dator să nu părăsească trupa, sau poate l-ar fi făcut să ia decizia asta mai repede.

- Eu zic să luăm cinci minute pauză, rupe Jooheon tăcerea.

- Dar nici măcar nu am început!

- Ai dreptate, îi răspunde detașat lui Minhyuk, care urma să facă o criză de nervi din minut în minut și nici că-l condamn pentru asta. Nici măcar nu am început, dar pare că e deja prea mult pentru unii din noi, spune făcând vizibilă referire la Chang-Kyun. Hai să ne liniștim puțin și începem după, e mai bine așa!