Whispers

11. Din complezență

                             Hoseok

A doua zi de dimineață lucrurile păreau că s-au mai liniștit. Charlotte se comporta normal, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, iar băieții așa cum erau de obicei: somnoroși, refuzând să se trezească.

Nu pot să neg faptul că mă îngrijorează comportamentul lui Charlotte. Cum ar putea cineva să pretindă că totul e bine, ținând cont de faptul că în urmă cu câteva ore, părea că intregul cer se prăbușește deasupra sa?

Falsitate, durere, regrete... Câte astfel de trăiri să ascundă un om? Adevărul este că oricât de subtil ai fi, oricât de precaut, nu-ți poți ascunde sentimentele la nesfârșit. Dovada o face mica ieșire de aseară pe care a avut-o și la care am asistat fără să îmi fi dorit în mod deosebit. Dar avea nevoie de mine. Oricât ar putea pretinde că nu vrea ajutorul nimănui, că nu are nevoie de nici un confident, își dorea sprijinul meu, își dorea să fiu curios și să întreb. Să-mi pese cu alte cuvinte.

Astfel de gânduri mi-au trecut prin cap toată dimineața și pot spune ca sunt confuz. Regret ce i s-a întâmplat, deși nu știu cu exactitate cine i-a provocat acele răni, sau din ce motiv le are, dar totodată felul său ascuns de a fi mă face să-mi pun mii de semne de întrebare. E o persoană de care chiar ai putea să prinzi drag dacă și-ar lăsa principiile nesănătoase de-o parte și sincer să fiu, căpătasem câteva sentimente pentru ea, fragile ce-i drept, dar după scenele sale, nu sunt sigur că vreau să mă bag în asta.

-Mi-e foame!

Și astfel, vocea lui Charlotte îmi întrerupe gândurile care erau dominate chiar de ea.

- Și nouă, răspunde Minhyuk destul de iritat. Ești singura care nu e gata de plecare! Se agită el.

- Bine, bine, încă cinci minute, adaugă ea, îndesându-și apoi la loc periuța de dinți în gură.

- Face ture de casă în fiecare dimineață? Întreabă Shownu amuzat.

Dau din umeri plictisit. Ultima mea dorință e să încep o discuție pe tema asta. Am lucruri mai complicate pe care trebuie să le pun cap la cap acum, deși nu-mi stă în fire să-mi ignor prietenii. Dezinteresul meu însă pe subiectul acesta nu a fost cea mai bună opțiune, I.M începând să mă interogeze curios:

- V-ați certat aseară?

- Totul e în regulă, îl liniștesc eu, nu prea convingător.

- Asta poate explică de ce era plânsă. M-am întâlnit cu ea în bucătărie. Părea de-a dreptul... consumată, adaugă el după un timp.

Nu-mi pot ascunde șocul. Toți ochii erau acum ațintiți asupra mea din cauza unei neînțelegeri, dar mai mult de atât, din cauza lui I.M. Nu a fost niciodată genul de persoană care să se bage acolo unde nu-i fierbe nasul, cu atât mai puțin să deschidă un subiect sensibil de față cu alții, fie el și unl eronat.

-Mergem? Spune Charlotte entuziasmată, salvându-mă din situația inconfortabilă în care mă aflam.

Mă sărută pe obraz, luându-mă total prin surprindere și mă apucă de mână încercând să mă tragă după ea.

- Oh, dar la ce vă uitați toți așa! Strigă ea amuzată. Mi-e foame, voi nu vreți să vă mișcați și sunt șanse să întârzii și la cursurile de după.

- Te așteptăm pe tine, îi spune Minhyuk, ajuns la capătul răbdărilor.

-Lasă așteptatul, spune I.M adresându-se amândurora, să nu-mi spui că ești genul care e în stare să se mustreze cu orele pentru că a întârziat zece minute.