Whispers

15. O altă față a realității

 Fac un mic warning înainte să începeți să citiți acest capitol. Începe acțiunea propriu zisă. Vă tot amenințam eu cu ea :))))  Limbaj vulgar, scene 16+ în principiu, violență și tot tacâmul. Deci dacă nu sunteți ok cu asta, rămâneți duar cu alea 14 capitole și mulțumesc mult că ați citit până în punctul acesta. Ce dracu tot zic eu aici?! Toată lumea așteaptă acțiunea :)))))

                        Chang-Kyun

Se aude în sfârșit soneria. Nu mă grăbesc prea tare să deschid, deși cred că o așteptam pe fata asta de mai bine de jumătate de oră. Știe că nu pot sta mult acasă și totuși îmi fituie timpul, ca și cum aș avea destul încât să pierd vremea.

- Intră odată, mă rastesc la ea, văzând că stă în fața ușii și cască gura.

- Pot ști motivul pentru care ți-ai rupt din prețiosul tău timp pentru a te vedea cu mine? Mă întreabă în timp ce întra în hol.

- Da, poți ști! Ești total incapabilă și pe lângă asta îmi devii inutilă. Ți-am spus destul de clar ce să faci! Lasă improvizația pentru cei care chiar au talent actoricesc.

Ea își dă ochii peste cap plictisită și o ia spre scări.

- Ți-am spus eu cumva că te vreau acolo?

- Nu, doar m-ai insultat ca un tâmpit, fără să înțelegi ce s-a întâmplat.

- Păi de ce nu-mi explici, iubito, și ai grijă cum vorbești, arată puțin respect sau visele tale se năruie unul câte unul.

- Pentru că nu mă asculți, spune, făcând abstracție de amenințările mele, am tot încercat, dar tu ești cel încăpățânat.

- Și tu cea inutilă și cred că știi prea bine ce fac eu cu oamenii ăștea.

Ea oftează, dându-și ochii peste cap și se duce la etaj.

- Ține-ți hainele pe tine, strig după ea, n-am chef.

Se oprește în capul scărilor confuză și se uită la mine întrebător. Dumnezeule, cât de proastă poate să fie.

- Atunci de ce m-ai chemat?

- Ca să-ți explic cum repari prostia pe care ai făcut-o.

- Dar nu e vina mea că s-a îmbătat aia în halul ăla!

- Nu-mi pasă, strig eu plictisit. M-am săturat să tot țip ca să putem avea o conversație. Du-te naibii odată în camera mea și așteaptă-mă acolo. Am niște treabă de rezolvat.

Mă duc în living și-mi iau laptop-ul de pe canapea pentru a mai analiza încă o dată pozele făcute de Solar. Erau... inutile!! Nimic cu ce aș putea să-l am la mână pe Wonho. Îl mai și sunasem ca prostul azi de dimineață, dar nu e vina mea. Eram convins că are poze bune. Defapt, eram convins că a stat măcar puțin la prostia aia de beție studențească.

"Vai, dar am încercat să-ți explic, blah blah, blah. "

Nici nu știu de ce ma gândeam că o să funcționeze toată treaba asta. Pe lângă faptul că nu a renunțat la ideea de Charlotte, s-a mai și afișat public alături de ea... Și încă în ce fel! E știre de ultimă oră. Nu am reușit eu să-l bag în atenția presei, dar văd că a făcut-o singur și cred că asta o să îl mențină la un anumit nivel de popularitate, cel puțin pentru un timp.

" Lee Hoseok, fostul membru al trupei Monsta X, se pare că își trăiește viața din plin după despărțirea de aceștia. Cine este misterioasa domnișoara de la brațul artistului?"