Nopti pierdute

Capitolul 4

Mă trezesc abia în jurul orei 18:00. Am dormit aproape douaspreze ore şi eu mă simt la fel de obosită. De cum mă ridic din pat ca să mă pot îndrepta spre bucătărie, Thor se agaţă de piciorul drept al pijamalei mele. Este incomod şi totuşi îmi este prea lene ca să îl dau la o parte.

Pregătesc aparatul de cafea ca mai apoi să îi dau drumul. În timpul în care aştept am grijă ca şi micul meu ghem de blană să aibă tot ce îi trebuie. Îmi aduc aminte brusc că eu nu mai am nici un fel de mâncare gătită. Mă gândesc serios să îmi fac o musaca, însă nu am tot ce îmi trebuie în casă, ceea ce înseamnă că o să trebuiască să mă duc până la Mega să îmi fac cumpărăturile; însă asta doar după ce îmi beau cafeaua şi după ce îmi fac un duş.

Abia după ce aparatul de cafea se opreşte şi după ce îl scot de la priză, îmi permit să mă duc să fac duş.

De cum închid uşa şi dau drumul la apă, începe scandalul. Thor loveşte uşa cu labele, în timp ce miorlăie de ca şi cum aş fi pe moarte şi nu de ca şi cum m-aş spăla.

Astăzi sunt chiar prost dispusă şi dacă ghemul de blană mai continuă mult cu gălăgia, mă gândesc foarte serios să îi fac şi lui o baie. Tot nu a mai avut parte de o baie cam de mult timp!

Ies din baie şi miorlăiturile încetează instant. Acum sunt mirosită în cel mai mic amănunt, de ca şi cum s-ar asigura că încă trăiesc. Mă îndrept spre şifonierul de haine de unde scot o pereche de blugi la nimereală şi o bluză cu mânecă lungă.

Şi din nou mă îndrept spre bucătărie, îmi torn cafea într-o cană oarecare, ca mai apoi să mă îndrept înapoi spre cameră. Mă aşez pe pat, dau drumul laptopului şi până aştept să se deschidă îl sun pe tata. Răspunde abia după al patrulea ton de apel.

Îmi povesteşte ce a mai făcut el în ultimele zile, cât nu am mai vorbit cu el. Muncă şi iară muncă. Îmi povesteşte şi de anumite păţanii cu anumiţi clienţi de-ai lui, iar eu izbucnesc în râs la fiecare remarcă a tatei. Nu pare să se fi schimbat nimic.

— Altă dată să îmi spui când participi la vreun eveniment să ştiu să nu mă mai agit ca prostul şi să nu îmi mai fac griji de pomană! Mă dojeneşte tata.

— Oh, haide tată! Nu mai sunt un copil.

Oftează, semn că o să înceteze să mă mai certe prea mult.

— Şi ia spune-mi, cum a fost aseară la eveniment? Ai întâlnit şi tu pe cineva?

Am dat din lac în puţ. A încetat să mă mai certe că am uitat de el aseară şi acum asta! Uneori îi înţeleg grija, având în vedere că sunt singură de mai bine de jumătate de an, însă nu e de ca şi cum aş fi ajuns la o vârstă mult prea înaintată ca să îşi facă griji pe asta. Şi pe lângă toate astea, după ultima mea relaţie am nevoie să fiu singură o vreme. Şi totuşi, mulţumită tatei iar îmi aduc aminte de un anume bărbat de la evenimentul de aseară, lucru care mă face să devin agitată.

Închei într-un final conversaţia. Mă îndrept spre cuier, îmi îmbrac paltonul şi mai apoi cobor jos la maşină. Pe parcursul drumului până la un Mega mai mare îmi aprind o ţigară şi toate evenimentele de aseară mi se derulează în faţa ochilor.

Ce fel de om trebuie să fie încât să poată să abordeze o femeie aşa şi în condiţiile în care există şi o diferenţă de cel puţin zece ani între noi, unde nu mai pun diferenţa de înălţime. El undeva la 1m80, iar eu 1m55. Sunt nişte diferenţe care pot fi trecute destul de greu cu vederea. Şi totuşi, nu ar putea să fie serios în privinţa mea. Dumnezeule, trebuie neapărat să ocolesc cafeneaua aia nenorocită, asta în cazul în care vreau să scap de tipul ăsta!

Nici nu ştiu când ajung la Mega, când îmi termin cumpărăturile şi ajung înapoi acasă.

Mă apuc imediat să prăjesc carnea, împreună ca ceapa şi cu bulionul, în timp ce cartofii mei abia s-au fiert. După ce termin cu carnea o las vreo zece minute să se răcească mai apoi să adaug şi ouăle împreună cu smântâna, să le amestesc cu carnea, că mai apoi să aşez mâncarea în tavă. Un rând de cartofi, unul de carne şi tot aşa până termin. Las tava la cuptor pentru cel puţin următoarea oră şi jumătate.

Gândurile mele referitoare la bărbatul de aseară, care m-a lipit în halul ăla de el şi care m-a privit în felul ăla de nu mai ştiam de mine au revenit. Şi asta nu este foarte în regulă pentru mine, nu atâta timp cât am băgat mâna în cuptor după tavă ca să mă uit la mâncare şi mă ard ca o tâmpită din cauza gândurilor care nu îmi dau pace.