Nopti pierdute

Capitolul 24

                                                                     Ana

Timpul trece al naibii de repede. Parcă mai ieri am fost cu Ivan la nunta Oanei, iar mâine este seara de Înviere.În ultima vreme m-am împărţit între serviciu, casă, Ivan şi cumpărături, iar acum iată-mă în bucătărie pregătind tot soiul de preparate pentru ziua de Paşte. Pentru mine, pentru ai mei şi evident pentru Ivan.

Abia după ce termin toată treaba îmi permit să mă aşez în pat, ca să mă odihnesc.A doua zi nu fac absolut nimic, având în vedere că mi-am terminat toată treaba, iar seara mă duc singură la Înviere, ca mai apoi să mă întorc înapoi acasă. Mâine am o zi plină. Trebuie să ajung la ai mei, ca apoi să mă duc la Ivan. Evident că gândurile nu îmi dau pace, în timp ce afurisitul meu de pisoi doarme liniştit, lipit de burtă mea.

Ce grijă are el? Evident că nici una. Tot ce face e să doarmă, să mănânce şi să mă chinuie pe mine când are chef!

Sărbătorile cu ai mei sunt intodeauna la fel. Tata se bucură ca întotdeauna pentru ce le-am adus, iar nevasta lui are grijă să mă dojenească ca întotdeauna că mă obosesc prea mult. Cu Ivan în schimb nu ştiu nici o dată la ce să mă aştept.Nici măcar nu ştiu când a trecut timpul. Ştiu doar că acum sunt la volanul maşinii, îndreptându-mă spre Ivan, care deja a început să îşi piardă răbdarea.Nici nu apuc să intru bine în garsoniera lui, că mai ia în braţe, ca mai apoi să mă sărute, iar asta este al naibii de ciudat. Abia în momentul în care îi simt buzele peste ale mele realizez de ce se comportă atât de ciudat. Alcool! Iar a băut nătărăul până la refuz! E precum un sanatoriu de alcool şi dacă e să urăsc ceva la el, asta urăsc cel mai mult.

— Ai întârziat, Ana, îmi spune el.

Îmi dau ochii peste cap exasperată. De ca şi cum nu ar fi ştiut că înainte de toate trebuia să ajung la ai mei! Se poartă de ca şi cum ar trebuii să fiu mereu la dispoziţia lui, însă acum starea lui este accentuată şi de băutură pe care o are la bord.Mă aşez în bucătărie, pe scaunul de la perete şi îmi sprijin tot corpul de perete, iar muzica răsună în toată casa. Parcă aş fi la o petrecere!

 Ivan îşi schimbă starea rapid, în momentul în care începe o piesă de la Carla's Dreams şi să fiu a naibii, că nu îmi place deloc moldoveanul ăsta!Sunt apucată de mână şi uite cum Ivan mă ia la dans şi începe să debiteze doar prostii, iar eu nu mă pot abţine din a nu râde. Cred că este prima oară când îl văd aşa şi pot doar să mă bucur, însă cum nimic nu ţine nici o dată, după ce se termină piesa, brunetul îşi schimbă radical starea. Nu mai vorbeşte, nu glumeşte, nu râde. Doar tace, iar eu nu pot să înţeleg cum poate să treacă aşa de la o extremă la alta.Îmi reiau locul şi îl privesc cum bea bere după bere şi pare mai mult decât pierdut. Nici măcar nu s-a uitat la ceea ce i-am adus. Pare că nu îi pasă de absolut nimic.Sunt mai mult decât surprinsă, în momentul în care mâna să îşi face drum până la gâtul meu şi mă apucă. Face contact vziual cu mine şi dacă nu l-aş cunoaşte suficient de bine, aş putea să jur că vrea să mă omoare. Ştiu că nu asta are de gând şi tocmai de aceea nu îmi este teamă de el, câtuşi de puţin. Îl las să îşi facă damblaua, cu toate că doar mă ţine de gât. Nu mă strânge şi nu pare că vrea să îmi facă vreun rău, cu toate că dacă ar fi alt bărbat în locul său cu siguranţă m-aş alarma.

 Nici nu ştiu câte minute au trecut. Ştiu doar că mi-a dat drumul. Şi mai ştiu că în momentul în care a făcut asta era pierdut undeva în trecutul lui, care sunt mai mult ca sigură că nu este unul tocmai roz. Şi cu toate astea, nu îmi pasă câtuşi de puţin de trecutul lui sau de cine a fost în trecut, nu îmi pasă nici măcar cu cine a fost în trecut. Îmi pasă doar de Ivan cel de acum şi îl accept exact aşa cum este el.

Mai trec câteva ore bune, iar eu îi număr toate dozele de bere golite. Sunt paisprezece la număr! Este suficient! În momentul în care se ridică şi se îndreaptă spre frigider pentru a-şi lua altă doză, mă ridic şi eu o dată cu el şi în momentul în care e cu doza în mână, i-o iau, ca mai apoi să o arunc înapoi in frigider.

— Ajunge, Ivane! Ai băut destul! Treci în cameră şi dormi! Îl cert eu, în timp ce îl împing de la spate.

Bolboroseşte ceva, însă nu înţeleg nimic. Este mult prea beat ca să fie coerent!

Răsuflu uşurată în momentul în care se aşează în pat şi nu îi ia prea mult până să adoarmă. Şi îmi dau seama de asta doar din simplul fapt că acum are respiraţia regulata, în timp ce cutele de pe fruntea sa au dispărut. Îl privesc preţ de câteva momente şi îmi dau seama că îmi place mult mai mult de el când doarme, nu vorbeşte şi este atât de liniştit.Nici măcar nu îmi dau seama când am ajuns să iubesc un bărbat ca el, când puteam să am un bărbat mult mai bun lângă mine, însă sufletul meu l-a ales pe el.

— De ce bei, Ivane? Întreb mai mult pentru mine. 

Mă întind şi eu în pat lângă el şi îi cuprind talia, în timp ce îmi lipesc fruntea de spatele lui.