Nopti pierdute

Capitolul 26

                                                                      Ana

Este deja a doua zi în Constanţa. Ies din apa rece şi mă îndrept cu paşi mici spre Ivan.

— Sunt cu asta mică a mea la mare! Poate ajungeţi şi voi pe aici, îi spune el interlocutorului său.

Fac cale întoarsă spre mare, din cauza apelativului pe care mi l-a atribuit. Innot până îmi oboseşte tot trupul, ca mai apoi să mă întorc înapoi la Ivan, care şi-a terminat conversaţia.

— Or să vină şi nişte prieteni de-ai mei, diseară! Ai grijă cum te comporţi, Ana.

Tac! Este singurul lucru pe care pot să îl fac. Este deja ora opt, iar Ivan este din nou beat.

 În momentul în care observă nişte oameni care se îndreptă spre noi, dă drumul boxei portabile şi mă ia la dans. Îmi lipeşte trupul de-al său, ca mai apoi să mă sărute.

— Sărută-mă, Ana! Să vadă lumea că suntem împreună! Îmi şopteşte el.

Fac întocmai, ca mai apoi să continuăm să dansăm.Pentru prima oară în ultima jumătate de an, am băut al naibii de mult şi mă simt al naibii de ameţită, însă de data asta chiar nu îmi pasă. 

Nici nu realizez când trei bărbaţi au ajuns lângă noi. Sunt prietenii lui Ivan! Îmi face cunoştinţă cu ei, însă nu sunt capabilă să fiu atentă nici la aspectul lor fizic, dar nici numele lor nu le reţin.

Plec împreună cu Ivan spre camera de hotel, unde ne schimbăm, ca mai apoi să mergem în club.

Muzica bubuie în tot clubul, iar eu ies singură afară ca să fumez o ţigară. În afară de mine, mai este doar un cuplu afară.

— Unde este iubitul tău? Cum a putut să te lase singură afară? Mă întreabă bărbatul.

Trag un fum de ţigară, în timp ce mă gândesc la răspunsul pe care aş putea să i-l dau.

— Iubitul meu nu este nevoit să vină cu mine afară, doar ca să stea cu mine cât fumez, i-o retez eu.

Rămân afară până îmi termin ţigara, ca mai apoi să mă întorc înapoi în club, lângă Ivan. Îmi întinde un shot, însă îl refuz, explicându-i că mă simt puţin rău. Se încăpăţânează până accept shot-ul, apoi mai îmi dă unul şi încă unul, iar eu deja nu mai reuşesc gestionez situaţia.Mă doare capul al naibii de tare şi am o stare acută de greaţă, însă rămân lângă Ivan. Mă ia la dans şi mă ameţesc si mai tare, cu toate că şi lui i se împleticesc picioarele.

Simt că nu mă mai ţin picioarele, iar Ivan a dispărut lângă prietenii săi şi pare că discută ceva cu ei. Nu durează mult până se întoarce la mine şi mă apucă în cel mai brutal mod de braţ şi mă scoate afară din club.

 Mă doare al naibii de tare! Îmi strânge mâna ca ultimul nebun.

— La dracu, Ana! M-ai făcut de râs în faţa prietenilor mei. Îţi jur că asta este pentru ultima oară când mă vezi! Ţipă el la mine.

Simt că clocotesc de nervi şi probabil este şi efectul alcool-ului, însă în stilul ăsta nu se mai poate. I-am tolerat prea multe şi nu am ajuns să fiu bătaia de joc a unui bărbat.

— Nu mai pot, Ivane! Întotdeauna m-am întrebat de ce naiba te comporţi aşa cu mine, de ce bei şi de ce eşti aşa un om fără suflet. Cu ce naiba te-am făcut eu de râs? Că sunt beată? Asta e vina ta, Ivane! Ţi-am şi spus că nu mai vreau să mai beau şi că nu mă simt bine, însă tu nu ai vrut să mă asculţi! Îi spun şi eu.

— La dracu! Beau din cauza uneia ca tine! Când eram de-o seamă cu tine am fost cu o femeie, care mi-a făcut cel mai mare rău! Vrei să ştii care a fost ăla? În primul rând a rămas însărcinată cu mine şi a făcut avort. Am iertat-o pentru asta. În ziua nunţii, m-a părăsit pentru bărbatul care a fost marea ei iubire şi încă este! Nenorocitul ăla a aflat de nuntă şi a venit, iar ea a plecat cu el. De mine ce s-a ales? Nimic! Am avut inima frântă, din cauza unei târfe ordinare. Toate sunteţi la fel! Nu ştiţi să apreciaţi nimic! Ţipă la mine de ca şi cum eu aş fi vinovată pentru tot ce a păţit el.

— Ştii, Ivane? Nimeni nu este vinovat pentru ceea ce ai păţit tu! Uită-te la tine! Bei până nu mai ştii de capul tău, eşti arogant şi nepăsător. Nu îţi pasă de nimeni! Singura persoană de care îţi pasă eşti tu. Crede-mă că dacă nu ai de gând să faci nimic ca să te schimbi nu o să stea nimeni cu tine. Şi mai ştii ce? Te părăsesc! Nu meriţi absolut nimic! M-am străduit prea mult! Am făcut tot ce am putut ca să fie totul bine, iar tu cum mă răsplăteşti? Cu ură? Nici măcar nu înţeleg ce dracului ţi-am făcut ca să mă urăşti în halul ăsta. Acum dă-mi te rog cheile de la cameră. Vreau să îmi iau lucrurile şi să plec naibii de aici! Îi spun eu printre hohote de plâns.

Îmi întinde cheile, fără nici cel mai mic regret, iar eu mă duc să îmi iau bagajele, ca mai apoi să mă îndrept spre gară. Sunt singură, mă simt al naibii de rău din cauza băuturii şi am inima frântă.

Dacă am învăţat ceva din toată relaţia cu Ivan, este să nu mă mai las călcată în picioare nici o dată de un bărbat. Nici o femeie nu merită să fie umilită de un bărbat în halul în care m-a umilit pe mine Ivan. Oricât de mult mă doare, nu am de gând să mă întorc înapoi la el. Am făcut prea multe pentru el şi de acum înainte vreau să fiu fericită, fără vreun nemernic ca el în viaţa mea.

Există şi bărbaţi buni, însă trebuie să ştiu ce să aleg pe viitor. Să nu mai aleg un bărbat care este distrus de propriul lui trecut şi care îşi îneacă amarul în băutură. Şi înainte de toate să aleg un bărbat care să mă aprecieze şi să mă iubească pentru ceea ce sunt. 

Sunt fericită că s-a terminat, chiar dacă sunt al naibii de rănită şi lacrimile şioriesc pe obrajii mei.Oricum ar fi, sunt fericită că am ieşit învingătoare din toată situaţia, fiindcă asta clar nu este o pierdere. Şi ştiu că o să îmi ia ceva timp până o să reuşesc să îmi repar sufletul acum distrus.  

                                                                                     ****

Au trecut câteva săptămâni bune de când m-am despărţit de Ivan, însă sufletul meu este în continuare rănit, însă îi am pe ai mei lângă mine, pe Alexandra şi pe Vlad şi asta îmi este suficient. Vlad s-a dovedit a fi un prieten pe cinste! În dimineaţa în care am ajuns în Bucureşti şi l-am rugat să vină să mă ia, nu a ezitat nici o secundă. A venit în pijama! Şi de atunci este lângă mine non stop şi nu mă lasă să fiu nici o secundă supărată, chiar dacă nu suntem împreună. Atâta timp cât am persoanele dragi lângă mine, ştiu că pot să trec peste orice. Ce am avut eu cu Ivan a fost o relaţie toxică, însă e în regulă. Fiecare om greşeşte, iar eu am învăţat pe propria piele să nu mă mai chinui cu oameni care nu merită.După cum mi-a spus şi Vlad cândva, sunt oameni care au rămas blocaţi în trecut şi nu vor să fie ajutaţi să iasă de acolo şi oricât ai încerca tu ca om să-i ajuţi, dacă ei nu îşi doresc asta, totul o să fie sortit eşecului.Cu toate astea, nu regret că am încercat! Dacă nu aş fi încercat acum nu aş mai fi avut sufletul împăcat. Ştiu că a fost o greşeală, însă am învăţat ceva din asta. Şi acum este timpul să învăţ să fiu fericită şi să fiu cu cineva care mă vrea şi care îşi dă silinţa să fie cu mine. Şi cine ştie? Poate acel cineva ar putea să fie chiar Vlad.

                                                                         Sfârşit.