Nopti pierdute

Capitolul 19

      Ana

M-am întors înapoi în Bucureşti de două săptămâni. Pe cât de calmă şi de liniştită am fost când m-am întors, pe atât de stresată şi de nervoasă sunt în momentul ăsta.

Am muncit ca un robot, m-am învârtit efectiv între supermarket şi evenimente. În rest, abia am ieşit din casă cu Alexandra, iar cu Vlad m-am mai întâlnit de vreo două ori. Şi asta doar pentru că îmi place al naibii de mult compania lui şi pentru că lângă el pot să fiu eu cu adevărat. Şi cu siguranţă o să îmi devină un bun prieten.

Ah, da. Şi Ivan m-a terorizat. Mă sună de o săptămână încoace fără încetare şi îmi trimite mesaje peste mesaje. Mai mult decât minunat!

Este întâi Martie, iar eu sunt la supermarket. Nu este aglomerat, dar nici foarte liber.

Încremenesc de-a dreptul în momentul în care îl văd pe Ivan, care se îndreaptă spre casă la care sunt eu logată, iar în momentul în care ajunge oftează adânc, ca mai apoi să mă privească câteva momente.

— Bună, Ana! Ai câteva minute la dispoziţie? Mă întreabă el.

Nici măcar nu merită să-i acord câteva minute şi să fiu a naibii dacă înţeleg de ce accept totuşi să ies zece minute cu el afară. Abia în momentul în care ajungem afară observ că are una dintre mâini la spate. Nici nu apuc să îmi pun prea multe întrebări că mă trezesc cu un buchet de zambile roz întins spre mine.

Zambile! Preferatele mele! Efectiv le ador şi mă întristează că apar doar primăvara. Au un miros atât de plăcut şi par atât de fragile.

Accept florile, ca mai apoi să îi mulţumesc în cel mai politicos mod, însă se pare că mai are ceva pentru mine. Să fiu a naibii! Mi-a luat şi mărţişor! Sigur s-a întâmplat ceva cu Ivan. Tind să cred că s-a lovit la cap!

Îmi aprind o ţigară şi trag cu poftă din ea, în timp ce îl privesc pe Ivan neîncrezătoare.

— Ce zici, Ana? Te-ai gândit la propunerea mea? Mă întreabă el.

Oftez zgomotos, ca mai apoi să îl cercetez. Şi totuşi nu pot să spun nimic. Aş vrea să îl înjur şi în acelaşi timp îmi vine să îi dau cu florile în cap. Iar pe de altă parte, aş vrea să accept de dragul lui. În stilul ăsta să fiu a naibii dacă o să îi iasă figura.

Nu sunt atât de fraieră! Nu are decât să se chinuie puţin şi să înveţe că nu o să i se ofere întotdeauna totul pe tavă.

— Deci? Eşti liberă diseară? Vrei să ieşim? Întreabă el din nou.

— Îmi pare rău, Ivane, dar am treabă după seriviciu! Poate cu altă ocazie. Îi răspund înainte de a-i întoarce spatele şi a stinge ţigara.

Evident că singura treabă pe care o am după serviciu este să ajung naibii acasă şi să dorm până mâine. Am atâta nevoie de odihnă, încât simt că nu mă mai pot ţine pe picioare de la atâta oboseală şi de la atâtea supărări.

Abia mi-am terminat tura şi mă grăbesc spre maşina mea. Mă urc imediat în maşină şi accelerez. Ajung mult mai repede acasă decât în mod normal şi asta doar pentru că nu a fost trafic.

Nici nu apuc bine să mă schimb că telefonul începe să sune.

La dracu, Ivane!

Nici nu apuc bine să răspund că îl şi aud pe Vlad cum începe să vorbească.

— Ce planuri ai pentru următoarea oră?

— Vreau doar să dorm! Sunt obosită! Îi răspund eu pe un ton răstit.

Oftează şi parcă îl şi văd cum îşi trece o mână prin păr, în timp ce îşi dă ochii peste cap.

— Nici să nu aud, Ana! Într-o oră să fii în faţa blocului gata îmbrăcată. Protestează el.

Nici măcar nu îmi dă şansa să îl refuz că îmi închide telefonul în nas. Îl sun, însă îmi respinge apelul.

Al naibii! Căpos om! Uite cum mă forţează el pe mine să ies din casă fără voia mea.

Mă îndrept cu paşi mici spre baie, fac un duş rapid, iar apoi mă întorc în cameră. Optez pentru o rochiţă lila, iar apoi mă machiez pe cât de discret posibil. Îmi asortez rochia cu o pereche de balerini, ca mai apoi să mă uit la ceas şi constat cu stupoare că timpul meu a expirat. Îmi iau geacă de piele pe mine, ca mai apoi să cobor în faţa blocului, unde mă aşteaptă Vlad.

Îmi înmânează un buchet zambile albe şi un mărţişor stil brăţară cu un pandantiv în formă de trifoi. Îi mulţumesc pe cât se poate de sincer, ca mai apoi să îl îmbrăţişez scurt şi să îl sărut pe ambii obraji.

Hotărâm să mergem la o pizzerie şi evident că o luăm pe jos până acolo. Parfumul său dulceag nu îmi dă pace de nici o culoare, cu toate că nu pot să mă plâng. Îmi place! În general îmi plac parfumurile dulci, însă nu pentru bărbat. Eu cel puţin nu pot să folosesc parfumuri tari şi ăsta este şi motivul pentru care îmi plac cele dulci şi pentru care folosesc doar tipul ăsta de parfum. Şi totuşi, pe Vlad parfumul ăsta dulceag miroase într-un mare fel, iar nasul meu este mai mult decât încântat.

Imediat de cum ajungem la destinaţie decidem să ne comandăm fiecare câte o pizză medie. Eu îmi iau una Capriciosa, iar Vlad îşi ia o pizză Diavola.

Îl privesc pe bărbatul din faţa mea, cum îşi dă jos geacă de piele, iar în momentul în care rămâne doar într-un tricou negru. Nu-mi pot lua privirea de pe braţul său drept, care cred că este tatuat în întregime. Sunt al naibii de curioasă şi încerc să îmi dau seama ce naiba a putut să îşi tatueze pe braţ. Cu siguranţă nu este un tatuaj prea comun.

— Ana? Nu ţi-e cald? Şi ai de gând să te mai uiţi mult la mine? Nu de alta, dar deja începi să salivezi! Îmi spune el totul, ca mai apoi să izbucnească în râs.

Îmi simt obrajii în flăcări şi nu mai ezit nici o secundă. Geaca asta afurisită nu mă ajută deloc, având în vedere că îmi simt obrajii arzând şi îmi este mult prea cald! O dau jos de pe mine.

— Ţi-a mai spus cineva că eşti al naibii de frumoasă? Mă întreabă el din nou, însă de data asta este al dracului de serios.

Îl privesc preţ de câteva momente şi ajung la concluzia că nici el nu este mai prejos. În momentul în care mă pregătesc să îi răspund la compliment sunt oprită de o voce mult prea cunoscută.

— Foarte, drăguţ, Ana! Ai treabă după serviciu, ha?

Să fiu a naibii! Care erau şansele ca Ivan să intre fix în pizzeria asta?! Mă gândesc ce naiba aş putea să spun, însă sunt mai mult decât blocată şi am impresia că orice aş spune nu o să îl calmeze. Până la urmă şi la coadă m-a surprins cu alt bărbat, chiar dacă nu facem nimic în mod special. Nimic în afară de a lua masa împreună.