RĂPITORUL MEU(terminata)

O zi normală

O rază rebelă cu chef de joacă a soarelui isi face simțită prezența intrandu-mi in ochi. Ma simt împlinită si foarte relaxata sa vad ca sunt in camera in care am crescut, am râs, am plâns, m-am distrat si toate multele pe care le-am simțit in această încăpere familiară.

Nu pot să cred ca am scăpat de acolo. Imi era atât de dor de camera mea, de covorasul pufos din mijlocul său, de pereții vopsiti într-o nuanță de un alb imaculat, de biroul obișnuit unde imi fac temele, de tablourile de pe pereți cu peisajele pe care as vrea sa le vizitez, de perna mea moale care imi păzește somnul si cel mai dor, de jurnalul meu in care imi scriu toate întâmplările si emotiile prin care am trecut zilnic.

Decis ca e timpul să mă spăl și sa cobor jos pentru a le povesti părinților prin ce am trecut. Nu vreau sa ii ingrijorez, dar sunt sigura ca sunt curioși si ca ma vor întreba chiar ei. Merg in baie si dau drumul apei din duș, imi iau prosopul si felul de dus cu miros revigorant de piersici. Imi răsfăț pielea incheieturilor care cu putin timp in urma au fost legate cu cătușe de acel nenorocit. După ce imi termin dusul ma spăl pe față și pe dinți, imi iau hainele de schimb si cobor jos.

Acolo ma așteaptă mama si tata cu zâmbetul pe buze.

- Buna dimineața! ii salut eu cald

- Buna dimineața scumpo! Mă salută mama, iar tata imi zâmbește.

-Uite Nina, am vrea sa ne spui ce ti s.a întâmplat..adică înțelegem daca nu esti pregăti..

-O să vă spun. Il întrerup pe tata. Simțeam nevoia de aer curat, statul in casă toată ziua mă molesise, decisem sa ies in parc sa iau putin aer. Ma plimbam si am auzit pași, din pacate cand m-am intors nu am văzut pe nimeni, mi.am continuat drumul dar atunci am simțit o mână la gura si apoi negru.

-Oh scumpo! O sa mergem la poliție sa depunem plângere si o sa se rezolve. Imi spune mama.

-Mergem chiar mâine. Spune tata, aproba si luăm micul dejun.