Mo Dao Zu Shi novel //română//

Aroganță - partea 3

Cu toate acestea, după ce l-a mângâiat o vreme, Jiang Cheng s-a obligat să-și înfrângă ostilitatea.

Deși a fost nemulțumit, în calitate de lider al unei secte, a avut nevoie să ia în considerare mai multe lucruri, ceea ce a însemnat că nu poate fi la fel de impulsiv ca Jin Ling. După căderea sectei QingheNie, printre cele trei mari secte, secta LanlingJin și secta GusuLan au devenit destul de apropiate datorită relației personale dintre cei doi lideri. Conducând singur Secta YunmengJiang, el era deja într-o situație izolată printre cei trei. HanGuang-Jun, sau Lan WangJi, a fost un cultivator destul de prestigios, în timp ce fratele său mai mare ZeWu-Jun, sau Lan XiChen, a fost liderul sectei GusuLan. Cei doi frați fuseseră întotdeauna în stare bună unul cu celălalt. Cel mai bine a fost să nu se certe în mod deschis cu Lan WangJi.

De asemenea, sabia lui Jiang Cheng, "Sandu", nu a făcut niciodată contact cu sabia lui Lan WangJi, "Bichen", și nu era încă hotărât în mâinile cui va muri cerbul. Deși deținea inelul puternic, "Zidian", moștenire de la familia sa, guqin-ul lui Lan WangJi, "Wangji", era cunoscut pentru abilitățile sale. Lucrul pe care Jiang Cheng îl ura cel mai mult era să fie dezavantajos în timpul unei lupte. Fără încredere deplină în succesul său, el nu ar începe o luptă cu Lan WangJi.

*numele armelor sunt explicate în capitolul 1 / enjoy :3*

*în mâinile cui va muri cerbul - acest proverb înseamnă că este imposibil să se determine cine este cel mai puternic și cine va câștiga, dacă va avea loc o partidă între ei.*

Jiang Cheng își feri încet mâna stângă, încetând să-și mai mângâie inelul. Se părea că Lan WangJi era hotărât să participe la această problemă, deci nu ar fi de folos dacă ar continua să joace pe antagonistul. Jiang Cheng a luat decizia, deocamdată, să-i facă o favoare și s-a întors să îl vadă Jin Ling care încă își acoperea gura furios: "HanGuang-Jun vrea să te pedepsească, așa că lăsă-l să o facă pentru această dată. Nu-i este nici lui ușor să-i disciplineze pe juniorii din alte clanuri."

Tonul lui era sarcastic, dar nu era clar pe cine batjocorește. Lan WangJi nu a căutat niciodată să câștige cu cuvintele și arăta ca și cum n-ar fi auzit nimic. Jiang Cheng se întoarse din nou, cu cuvintele acoperite de spini: "De ce mai stai acolo? Aștepți să vină prada și să se arunce pe sabia ta? Dacă astăzi, nu prinzi creatura care vânează Muntele Dafan, să nu mai vii la mine niciodată!"

Jin Ling i-a aruncat lui Wei WuXian o privire dură, dar era prea speriat să se uite la Lan WangJi, persoana care-l făcuse să tacă. Și-a așezat sabia înapoi, a salutat cei doi seniori și s-a retras cu arcul în mână. Lan SiZhui a vorbit: "Liderul sectei Jiang, secta GusuLan va returna numărul exact de plase care au fost distruse."

Jiang Cheng strâmbă: "Nu este nevoie." A ales direcția opusă și a coborât calm. Omul care venise din pădure a mers în urma lui, uitându-se lung, deoarece știa că va fi imposibil să scape de o morală la întoarcere.

După ce figurile lor au dispărut, Lan JingYi a vorbit: "Cum poate liderul sectei Jiang să se comporte așa?" Doar după aceea, și-a amintit regula Clanului Lan de a nu vorbi pe la spatele celorlalți. S-a uitat supus la HanGuang-Jun și a închis gura. Lan SiZhui a zâmbit blând către Wei WuXian, "Tânăr Maestru Mo, ne întâlnim din nou."

În timp ce Wei WuXian deschise gura să vorbească, Lan WangJi vorbi din nou: "Faceți-vă sarcinile". Comanda era simplistă și clară, fără un vocabular de lux pentru decorare.

Într-un final, juniorii și-au amintit de motivul pentru care au venit pe muntele Dafan. Și-au adunat gândurile și au așteptat cu respect instrucțiunile suplimentare. După o clipă, Lan WangJi a vorbit din nou: "Faceți ce puteți. Nu forțați nimic."