Mo Dao Zu Shi novel //română//

Rafinament - partea 1

Reședința Sectei Lan era situată într-un munte îndepărtat în afara orașului Gusu.

Ceata învăluia constant zidurile albe și acoperișurile negre ale clădirilor, care se întindeau de-a lungul grădinii pitorești a pavilionului de pe malul apei, ca și cum ar fi fost un ocean de nori pe tărâmul nemuritor. În zori, primele raze ale soarelui de dimineață străluceau prin valurile de ceață care se plimbau în lung și în lat, completând perfect numele său - "Adâncul norilor".

Într-un loc atât de liniștit, inima unuia ar fi ca apa. Doar ecourile clopotniței puteau fi auzite vibrând prin aer. Deși era incomparabil cu un templu sfânt, munții reci transmiteau un aer singuratic de zen.

*zen - o școală japoneză de budism Mahayana subliniind mai degrabă valoarea meditației și intuiției, decât închinarea rituală sau studiul scripturilor*

Totuși, atmosfera a fost brusc zdruncinată de un bocet lung, dând câțiva fiori pe spatele discipolilor care se antrenau sau își făceau lecturile de dimineață. Nu s-au putut abține să nu arunce o privire spre direcția de la intrarea principală, de unde provenea sunetul.

*lectura de dimineață - o practică obișnuită în China unde elevii citesc cu voce tare orele, deoarece îi ajută să memoreze mai bine pasajele / învățăturile*

Wei WuXian plângea în fața intrării, agățat de măgar. Lan JingYi a vorbit: "Nu mai plânge! Singur ai spus că îți place de HanGuang-Jun, de ce plângi acum, când te-a dus înapoi?"

Wei WuXian s-a uitat lung.

Nu a mai avut șansa să-l cheme din nou pe Wen Ning, după noaptea la Muntele Dafan. Nici nu a avut vreo ocazie să afle de ce Wen Ning era inconștient sau de ce a apărut din nou în această lume, înainte să fie adus înapoi de Lan WangJi.

Când era mai tânăr, venise să studieze la Secta Lan timp de trei luni, împreună cu discipolii altor clanuri, așa că simțise personal atmosfera monotonă și plictisitoare a sectei GusuLan. De fapt, el încă se cutremura de gândul la cele trei mii de reguli de sectă care erau înghesuite pe Zidul Disciplinei. Când era târât pe munte, trecu din nou lângă zidul de stâncă și văzu că încă o mie erau cioplite. Acum, erau mai mult de patru mii. Patru mii!

Lan JingYi a vorbit: "Gata, gata! Nu mai faceți atâta gălăgie. Zgomotul este interzis în Adâncul Norilor."

Făcea zgomote puternice exact pentru că nu voia să intre în Adâncul Norilor!

Dacă ar fi fost târât înăuntru, ar fi extrem de dificil pentru el să iasă din nou afară. Când a venit la studiu, tuturor discipolilor li s-a dat un jeton de jad pentru trecere. Doar cu jetonul, o persoană ar putea să intre și să plece liber sau altfel nu ar putea trece prin bariera de protecție a reședinței. După ce au trecut zece ani, securitatea ar fi putut deveni doar mai strictă, în loc de mai slabă.

Lan WangJi rămase nemișcat în fața intrării, prefăcându-se că nu-l aude și privi scena cu o privire indiferentă. Când vocea lui Wei WuXian s-a liniștit oarecum, a spus: "Lăsați-l să plângă. Când devine obosit, trageți-l înăuntru."

Wei WuXian a îmbrățișat măgarul și a plâns și mai tare, lovindu-și capul de el.

Ce nenorocire! S-a gândit că, cu o lovitură a Zidianului, toate îndoielile vor fi eliminate. În acel moment, s-a simțit mulțumit de el însuși și, împreună cu gura sa plină de cuvinte tachinante, i-a oferit lui Lan WangJi câteva comentarii respingătoare. Și totuși, cine știa că Lan WangJi nu urma rutina pe care o urma înainte? Despre ce era vorba? Era posibil ca, după atâția ani, nivelul său de cultivare să crească, dar să devină mai intolerant?