Adoptată [Vol.II]

capitolul 10

Luke

Îmi deschid ochii încă obosit. Încerc să îmi dau seama unde mă aflu, dar privirea îmi e blurată. Tot ce iese în evidență sunt pereții albi. Probabil sunt într-un spital. Mirosul de dezinfectant și medicamente poate confirma asta. 

Mă chinui să îmi amintesc cum am ajuns aici, dar fără rezultat. Mă uit prin cameră odată ce vederea îmi revine la normal. Sunt înfășurat în bandaje pătate de sânge. Abia îmi mai simt jumătate de corp. Am fost...împușcat? Da, îmi amintesc asta.

Ușa salonului se deschide încet. Îmi îndrept privirea spre ea și o văd pe Izabella cum intră sfioasă. Îmi zâmbește timid odată ce mă zărește. Închide ușa în urma sa și se aproprie de mine. Mă bucur să văd că e bine, deșii nu știu cum mai exact a scăpat de acolo.

- Cum te simți? Mă întreabă ea.

- Acceptabil. 

- Te doare ceva? 

- Tot corpul îmi e amorțit. Nu simt nimic.

- Îmi pare atât de rău, Luke! Trebuia să te ascult. 

- E în regulă. Tu ești bine?

- Da, cred...

- Nu țin minte mare lucru după ce am fost împușcat. Ce s-a întâmplat? 

- Adam e tatăl lui Marco. S-a predat imediat după ce a venit acesta.

Adam e ce? Nu m-aș gândit că Marco poate să fie fiul lui. Cei doi nu seamănă deloc. Atât de mult să însemne Marco pentru el încât să se predea? Nu cred că e atât de ușor de prins. Cu siguranță are un plan. Nu poate pur și simplu să se predea.

- Așa ușor?

- Da. Ceilalți s-au predat după ce a fost el prins. 

- Nu cred că...

- Toți sunt pe cale să fie închiși. S-a terminat. Mă întrerupe ea.

Nu mă convinge cu nimic asta. După atâta timp în care s-a ascuns și ne-a jucat pe degete pur și simplu să se lase bătut? Nu sună ar ceva ce ar face un criminal. 

- Vreau să vorbesc cu Adam.

Încerc să mă ridic în șezut, însă eșuez. Mai încerc o dată, dar Izabella mă împinge înapoi în pat.

- Nu poți. Ești rănit.

- Mă descurc eu.

- Nu îți vor da drumul.

- Cheamă un doctor. Am să cer externarea.

- Cineva deja se ocupă de Adam. Totul va fi bine.

Vreau să îi replic ceva, dar mă opresc când cineva intră în cameră. Un domn îmbrăcat într-un halat alb, cu câteva fișe în mână, se uită la noi curios. Presupun că e dorctorul.

- Bună dimineața, domnule Blake. Cum vă simțiți?

- Sunt bine. Pot fi externat azi?

Doctorul se uită prin ochelarii săi șocat. Ridic o sprânceană, confuz de reacția sa. 

- Azi? Ați fost împușcat de două ori. 

- Mă simt bine. 

- Luke, cred că ar trebui să asculți doctorul. 

- Nu e atât de grav pe cât crezi tu ca e. Sunt bine. 

- O să vă fac niște analize și abia după voi decide dacă puteți fi externat.