Adoptată [Vol.II]

Capitolul 17

Izabella

- Asta a fost grozav!

Exclam după ce ne dăm jos din chestia aia zburătoare care face parte din atracțiile parcului de distrați. Încă simt adrenalina prin corpul meu. Nu mai dat niciodată într-o chestie atât de periculoasă. Îl apuc pe Luke de mână, iar el își îndreaptă privirea spre mine. Nu stiu de ce, dar mi se pare ca nu se simte bine. Pare trist.

- Vrei să-ți cumpăr vată pe băț?

Dau aprobator din cap. Plecăm la un stand de vată pe băț. O femeie îmi înmânează una după ce Luke plătește. Iau o bucată mare și o îndes în gură. Zahărul se topește imediat, lăsând un gust foarte dulce.

- Vrei si tu?

Îl împing încet pentru a-l scoate din gânduri. Toată ziua a fost desconcentrat. Ia și el o bucată din vata de zahar.

- Peste 3 zile mătușa mea își face nunta. Mâine plecăm la ea.

Vorbește Luke după ceva timp. Nu am mai văzut-o pe Matilda de câteva luni. Nu mi-a zis ca are pe cineva.

- Cu cine se căsătorește? Întreb curioasă, iar Luke se strâmbă puțin.

- Cu ăla care a stat in pușcărie.

După tonul pe care îl folosește nu pare prea încântat. Am și uitat ca are deja un iubit. Nu i-am văzut pe cei doi decât o dată împreună. Totuși, par făcuți unul pentru altul.

- Fii fericit pentru ea!

- Sunt fericit că e fericită, dar nu îmi convine că e împreună cu unul care a fost in închisoare.

Îmi dau ochii peste cap. Las baltă conversația. Nu are rost să ne contrazicem pe asta. Luke mă aduce mai aproape de el și mă sărută pentru scurt timp. Azi e foarte afectuos, de asemenea. Neobișnuit de afectuos.

- Te iubesc!

Îi zâmbesc și îmi mai lipesc odată buzele de ale lui.

- Nu e nevoie să îmi spui asta la fiecare cinci minute. Chicotesc, iar el doar zâmbește. Chiar se comportă ciudat.

- Mai vrei să facem ceva?

- Nu, mă simt cam obosită. Mormăi.

Ajungem la mașină. Luke pornește motorul și conduce în liniște. Mă întreb ce s-a întâmplat. Nu cred că e așa doar pentru că i-am spus că nu știu în ce stadiu e relația noastră. Plus că are semne pe gât. Nu pot să nu mă gândesc că mai are pe cineva. E atât de probabil. Poate are nevoie de ceva ce nu îi pot oferi. Știu că mă iubește, dar poate nu o face îndeajuns de mult încât să se limiteze doar la mine. Și dacă tot ce gândesc eu acum e adevărat. Ce am să fac? Voi fi supărată pe el? Pentru cât timp? Avem un copil împreună, nu pot să-l cresc singură. Nici măcar nu am cum să-l cresc. Dacă Luke încă stă cu mine doar pentru că avem un copil și după ce îl nasc o să mă părăsească?

- Stai cu mine doar pentru că avem un copil?

Nu îmi pot ține gura închisă. Deși nu am nici o garanție că îmi va spune adevărul, tot am nevoie de un răspuns.

- Ce tot spui acolo? Stau cu tine pentru că te iubesc!

- Mai ai și pe altcineva, nu?

- Izabella, de unde îți vin întrebările astea?

- De unde îmi vin? Nu știu, Luke! Poate încep să mă întreb de ce vi în fiecare zi acasă la ore târzii fără nici măcar să mă bagi în seamă când ajungi. Ieri seară ai venit cu un semn pe gât, azi te comporți ciudat, mâine cine știe ce o să mai faci? Cu cine îți petreci timpul?