Sfârșitul jocului

Capitolul 7

 Friederich Braun-Heller

             Am pășit în locul pe care această femeie din fața mea spunea că obișnuiam să-l numesc acasă. Ce însemna acasă acum pentru mine? Doar o mulțime de întrebări pe care preferam să nu le bag în seamă. M-am pus pe un fotoliu dintr-o cameră mare și am privit în jur câteva secunde în timp ce mă făceam confortabil. Jucării împrăștiate peste tot. Ce dracu căutau jucării în casa în care locuiam? M-am ridicat val-vârtej și m-am plimbat dintr-o cameră în alta. Mi se spusese că eu am proiectat casă în amănunt. Ce am făcut în cei zece ani? Am urcat la etaj și  am deschis prima ușă care mi-a venit în ochi. 

          Am deschis dressing-ul văzând numeroase haine de bărbat. Erau sigur ale mele pentru că nu mi se schimbaseră niciodată gusturile. Apoi am privit dormitorul în  amănunt. Totul era decorat atât de frumos, îmi puteam da seama câtă muncă a depus cel ce a făcut toate acestea. Am privit o poză de pe noptieră. Eram eu împreună cu Phoebe, locul îmi era complet necunoscut. Păream fericit...ceea ce-mi spunea că nu m-a corupt să mă căsătoresc cu ea, nici nu m-a șantajat.

           Am trecut la următoarea cameră și am rămas perplex. Pereții eru vopsiți într-o nuanță de roz pal, iar un pat cu baldachin dădea camerei un aer regal. Următorul lucru care mi-a sărit în ochi a fost un tablou cu castelul Hohlenzollern, locul meu de suflet. Cum mă și așteptam, era semnat de mine. Într-un mod sau altul mă simțeam mult mai liniștit când eram în camera asta. N-am trecut la altă cameră, am mai stat acolo câteva momente. Ceva îmi  spunea că într-adevăr locuiesc aici cu un copil, o fetiță. Am râs sarcastic câteva secunde dându-mi seama că este practic imposibil ca eu să am un copil. Am refuzat ideea și în cap mi-a venit brusc o explicație care părea logică. Această Phoebe care pretinde că-mi este soție a rămas gravidă dintr-o greșeală în urma unei aventuri de o noapte, astfel fiind nevoit să o iau de nevastă și să cresc odrasla pentru a nu-mi afecta imaginea publică atât de importantă.

         La naiba cu presupunerile și amintirile! De ce să încerc să-mi aduc aminte ziua de ieri când o pot trăi intens pe cea de azi? Așa că am coborât vijelios, icnind de durere la fiecare pas din cauza celorlalte leziuni, și m-am dus direct spre ușă apucând geaca de piele de pe cuier. N-am apucat să deschid ușa că o claie de păr blond închis îmi iese în cale. I-am privit expresia amuzat și am studiat-o câteva secunde. Pomeții bine definiți, un nas micuț și niște buze mari, apoi pielea care părea fină, mult mai pigmentată ca a mea. Avea trăsături frumoase ascunse în spatele unor cearcăne imense. Nu puteam să neg, era o femeie frumoasă, și totuși nu știam ce dracu vrea de la mine.

— Ce vrei? întreb uitându-mă în ochii săi, observând că este mult mai scundă ca mine.

— Unde crezi că pleci?

— De ce te-ar interesa? Ți-ai făcut numărul, ai încercat să faci pe soția iubitoare stând cu mine la spital și acum băgându-mă forțat în această casă, dar sunt bine acum așa că-ți poți ține îngrijorarea pentru tine. Și-n plus, ce relație avem ca să-ți dau vreun amănunt? Suntem doi străini care locuiesc în aceeași casă. Dacă te interesează banii, putem stabili câteva detalii, apoi îți poți lua odrasla și să vă duceți într-un loc îndepărtat, probabil pe certificat scrie numele meu în dreptul tatălui, așa că-i voi plăti pensie alimentară. Puteți rămâne aici, dacă chiar sunteți așa de impresionate de locul ăsta. Nu mă doare nici în spatele portbagajului atât cât îmi oferi libertate, șuier printre dinți arucând cu venin.

           Se schimbă brusc la față și îi apar câteva lacrimi, dar nu le lasă să cadă. La câtamai gura, ambiția și orgoliul are nu mă miră. Am observat asta în doar câteva zile. Apoi o furie de necontrolat îi apare pe chip și primul reflex a fost să fug departe de ea. Ce bărbat aș mai fi atunci? Decid să rămân acolo uitându-mă la ea. Își încleștează pumnii și inspiră-expiră de câteva ori. Se mai calmează apoi și mă privește fix în ochii părând că mă va îngheța. Asta da personalitate de nebună, recunosc în sinea mea.

— Sunt un om de cuvânt Friederich pentru că altfel de duceai la dracu și tu și jurămintele tale. Acum încetează să te mai porți ca și cum ai avea un băț în fund și treci să mănânci ceva. Dacă vrei, dacă nu poți face greva foamei. Tot în spatele portbagajului mă doare și pe mine. Un lucru e clar, nu ieși de aici decât peste cadavrul meu, zâmbește inocent și încuie ușa plecând apoi spre bucătărie de parcă nimic nu s-a întâmplat.

            Ori așa este ea, vulcanică ori este într-o perioadă delicată a lunii. Sper că a doua varintă pentru că altfel voi ajunge din nou la spital, la psihiatrie, de dată asta, pentru cine știe ce boală sau cu tentative de sinucidere. Las geaca și mă îndrept și eu spre bucătărie, într-adevăr avea dreptate, ar cam trebui să mănânc ceva. De data aceasta pare mult mai liniștită și are părul prins într-un coc în vârful capului, gătind ceva. Nu pot, totuși, să nu-i observ picioarele lungi și subțiri care se văd superb prin perechea sa de pantaloni scurți, roz. Cum spuneam, este o femeie sexy care are probleme grave cu capul și mai mult ca sigur vrea să mă stoarcă de bani. 

            Deschid frigiderul și mă uit atent observând că este aprope gol. Speranța mea răsare dintr-o sticlă cu lapte care cine știe de când zace aici. O scot și îmi torn într-un bol ca mai apoi să caut prin toate sertarele o pungă de cereale, orice. Găsesc într-un final niște fulgi de porumb pe care-i pun peste lapte și mă așez la masă gustând din poțiunea magică. Laptele era alterat, dar nu m-am oprit mâncând în continuare pentru a nu-i da satisfacție demonului cu chip de înger care-și plimba picioarele alea superbe în toată bucătăria.  Probabil și-a dat seama că nu-mi place deloc ceea ce mănânc așa că s-a apropiat de mine și a tras laptele din fața mea arucându-l la chiuvetă. A pus apoi într-o farfurie ceea ce preparase și a poziționat-o în locului bolului cu lapte. Îmi era o foame încât mi se lipea stomacul așa că am renunțat la greva foamei și am început să mănânc cu poftă din mâncare care avea un gust la fel de  bun ca înfățișarea ei. Trebuie să scap neapărat de ea, îmi repet în minte și înfulec cu mai multă poftă pastele pe care le făcuse.