Sfârșitul jocului

Capitolul 26

                                      Faith reușise să mă scoată din casă, afară. Plânsesem o grămadă, mâncasem mai nimic, dădeam vina în continuu pe mine și mă gândeam că a exagerat. Kitty chiar părea fericită, alergând de colo colo printre vița de vie cu cei trei priteni pe care și făcuse. De el nu mai auzisem nimic și poate nu fusese o idee prea bună să fug așa, dar nu mai știam ce altceva aș mai putea face.

— Și dacă mi-o va lua pe Kitty? o întreb pe Faith.

— Îl cunoaștem prea bine, Phoebe. Chiar de pare schimbat, ține la tine. Nu-i iau apărarea, dar totul îl copleșește. Și mai mult de atât o iubește pe Kitty așa că nu o să o despartă de maică-sa. Ați face bine să nu vă mai purtați ca doi copii răsfățați și să vorbiți despre tot. Nu a reacționat deloc bine și-mi vine să-l bat pentru asta, dar ar fi trebuit să-ți dai seama că nu va fi cea mai bună reacție. Ai vorbit vreodată cu el despre ce s-a întâplat în club? Nu. Așa că nici măcar nu știi dacă e real. Suferiți unul după celălalt, dar sunteți prea orgolioși.

— Asta nu-i despre gelozia mea și presupuneri, este despre cum m-a făcut iar să plâng, despre cum nu vrea să-și accepte propriul copil, a doua oară. Este o altă persoană, și-l iubesc mai mult decât ai crede, iar el mi-a mărturisit că este îndrăgostit de mine, dar așa îsi manifestă dragostea?spun și mă ridic ducându-mă iar în casă lăsând-o pe Kitty sub supravegherea lui Faith.

                                      Mă mințeam pe mine dacă aș fi spus că nu-mi doream să stau în casă și să plâng, dar nu puteam face asta. Mă distrugea faptul că m-a făcut să trec a doua oară prin asta, și poate el nu-și amintește primul episod, dar pe mine încă mă mai sperie gândul că s-ar putea urca iar într-un avion spre Tokyo. Dar de data aceasta n-aveam de gând să plâng pe înfundate, să sufăr toată perioada asta superbă din viața mea. O aveam pe Kitty, un alt mic copil de care trebuia să am grijă și nu puteam să-l las pe Friederich să-mi fure bucuria de a o vedea pe Katrina zâmbind sau bucuria pe care mi-o aducea fiecare mișcare a micuțului din pântecele mele. 

                                          M-am așezat în pat fiind deja sleită de puteri când am auzit un ciocănit în ușă. Mii și mii de scenarii îmi treceau prin cap și cel mai tare răsuna un gând că Friederich ar putea să mi-o ia pe Katrina. Dacă s-ar fi întâmplat asta, aș rămâne doar o fantomă. Aș fi pur și simplu ruinată. Nu m-am dus să deschid ușa pentru că rămăsesem blocată acolo, în vârful patului. Până la urmă ușa s-a deschis larg și prietenul cel mai bun al soțului meu intră în cameră.

— Nu știu ce dracu e în capul vostru, dar clar v-ați scrântit amândoi, spune simplu și se așează pe pat.

— Nu vreau să vorbim despre asta, Achim.

— Lasă-mă să înțeleg, el s-a dus ca un nenorocit în club și tu ai plecat, cu tot cu Kitty? Cu fiică-sa? Bineînțeles că țin cu tine, Bee, și știu că e un imbecil, dar nu crezi că ar fi trebuit să-l lași puțin să se calmeze și să vorbiți? 

— Divorțăm, Achim, spun cu o voce tremurată.

— O caută pe Kitty, și de când s-a întors este mai nebun decât era. Întâlniți-vă, vorbiți ca doi oameni maturi și nu vă mai jucați de-a șoarecele și pisica, vă rog.  Nu vreau să vă văd războindu-vă pe copii, este deja prea mult.

— A fugit când a auzit că sunt gravidă, zic, și după și-a tras-o cu jumătate de club, probabil.

— Ai văzut asta într-o știre online, îmi reamintește.

— Da, Achim, online a fost. Tot online a fost și când m-a făcut să sufăr de n ori? Tot online când am trimis-o pe fiică-sa de acasă pentru că nu știam ce perle îi iese pe gură și o putea face să sufere toată viața?

— Când ați ajuns așa? întreabă.

— E complet schimbat și asta nu m-a făcut să îl opresc să-mi sucească mințile pentru a doua oară, dar e prea mult.

                                   N-a mai zis nimic. Eram destul de conștientă că n-am procedat bine, chiar deloc, dar a fost un moment în care am simțit că nu mai pot, pur și simplu. Durea rău, al naibii de rău, dar deja nu mai aveam lacrimi. Nu știam în ce eram băgată, n-aveam nicio idee despre cum aș putea ieși din asta, dar vedeam doar nori. Și cum liniștea mea se dusese pe apa sâmbetei, am ieșit și eu cu Achim afară, din nou. Am rămas cu gura căscată când mi-am văzut soțul jucându-se cu fiica noastră. Achim m-a prins de mână și mi-a șoptit ceva la ureche.

— Era foarte pornit să meargă până în pânzele albe în dimineața asta și să o ia pe Kitty, dar l-am făcut să se răzgândească. Kitty va merge cu mine și Faith la film, vorbiți ca doi părinți maturi ce sunteți și găsiți o rezolvare și în primul rând gândiți-vă la copii, îmi zice și după îmi dă drumul la mână.

                                   Kitty mi-a dat o îmbrățișare lungă și după s-a făcut nevăzută, la fel ca și cuplul de proaspeți logodiți. M-am așezat pe șezlong și am văzut cum blondul se apropie de șezlongul alăturat. Nu puteam gândi dacă era așa de aprope de mine.

—Azi de dimineață era cât pe ce să comit o greșeală, spune, dar Achim m-a oprit. Ultimul lucru pe care mi-l doresc este să o fac și pe Kitty să sufere, nu și pe ea. Are nevoie de amândoi în egală măsură. 

— Ai dreptate, spun. A fost o decizie foarte proastă să plec așa, pur și simplu.

— Nu s-a întâmplat nimic în club, Phoebe.

— Nu vreau să vorbim despre asta sau despre noi. 

— Cunosc un avocat bun, atunci. Vom împărți tot ce avem la comun, vom stabili ore de vizită pentru Kitty. Eu nu te pot obliga să rămai lângă mine, îți respect decizia chiar dacă conversația din pădurea a fost cât se poate de sinceră. Poți rămâne acasă un timp până când îți vei găsi un alt loc unde să stai, poți veni oricând acolo, vei fi mereu primită. Dacă mai sunt și alte aspecte de discutat, nu ezita să-mi dai un telefon.

                                      Am simțit cum obrajii îmi ard și lacrimile care-mi curgeau tot mai mult. Era adevărat, noi doi o terminam. Pentru mine va fi singura dragoste pe care am trăit-o. Chiar de mă rupea în bucăți asta, nu puteam să o iau de la început, să-mi spună că încearcă tot mai mult, să ajungem la multe lacrimi, certuri în zadar în timp ce copiii ne vor urmări. Eram toxici, mult prea toxici și  u puteam targe pe nimeni în cercul nostru vicios din care nu reușeai niciodată să rămâi întreg sau să nu ieși prea șifonat.

— Îmi pare rău pentru reacția mea. Bineînțeles că voi recunoaște copilul și mă voi asigura că are tot ce-i trebuie și că nu va exista nicio diferență între el și Kitty.

— Asta mă bucură mai mult decât ai crede.

— Asta e tot ce-am avut de zis. Îți mulțumesc pentru toate momentele care m-au făcut să trăiesc din ultimele câteva luni și-ți doresc tot binele din lume!

                                      S-a întors pe călcâie și cu pași repezi a ajuns imediat la mașină călcând accelerația tot mai mult. A lăsat în urma lui lacrimi, cuvinte care mi-au despicat sufletul și suferință. 

Se întâmpla din cauza mea...