(emoji) inktober 2020 ✔

3.🤐👻🔪

Astria Pavel si Dorina Avrumescu erau colege de clasa. Din prima zi de scoala, ceva s-a format intre cele doua: poate tinea de faptul ca erau singurele persoane din clasa aceea ce nu ascundeau faptul ca le plac fetele, poate era faptul ca focul Dorinei putea fi combatut doar de calmul Astriei, poate era destinul, daca ar fi existat... insa ceva era acolo. 

Din pacate, cele doua erau prea mandre si incapatanate sa recunoasca asta, asa ca in loc sa isi vorbeasca si sa inteleaga aceste sentimente, preferau sa ignore cu desavarsire ca cealalta exista. Astria nu voia sa isi depuna interesul in ceva ce nu i-ar fi adus fericire, in ceva din care stia nu ar fi obtinut nimic, in timp ce Dorina nu voia sa o implice pe Astria in existenta ei mizerabila, nu voia sa o lase sa ii pese de ea cand stia ca e o cauza pierduta. 

Astfel, cele doua aveau o relatie simplu pus, complicata. Asta nu le oprea insa din a se privi in ochi putin prea mult timp cand Dorina, inevitabil, intarzia la liceu. Asta nu le oprea insa din a se intoarce in scaunele lor, uitandu-se fix la cealalta cand raspundeau la ore. Asta nu le oprea insa din a dori ca cealalta sa faca ceva, orice, pentru a face ca ceva intre ele sa se intample.

Si ceva chiar se intampla, in primavara clasei a unsprezecea. Tudor, colegul de banca al Astriei si un tip mult prea dragut pentru a trai in Bucuresti, a fost cel ce s-a saturat sa le vada pe cele doua cum se dezbraca din priviri parca cu rusine si a luat initiativa. Intr-o dimineata de vineri, Dorina a ajuns la scoala inaintea Astriei, ceva asa nemaivazut ca pana si ea a ramas in usa clasei cand nu i-a gasit capul brunet in locul ei obisnuit.

Tudor, ce se gandise la cum sa le faca pe cele doua sa vorbeasca de mult timp, i-a spus Astriei ca moare dupa un iced coffee de la Starbucks. Era o sansa de cincizeci la suta ca Astria sa spuna nu, insa stia ca parintii ei o aduceau la liceu la o ora nesfanta, de obicei mult prea devreme ca sa isi bea macar cafeaua. Din fericire, Astria i-a zis prin mesaj ca si ea simte acelasi lucru si ca le va lua cafea amandurora daca ia el ceva de la cantina in pauza de masa.

Dorina intra astfel in sala de clasa cu zece minute inainte ca prima ora sa inceapa si constata ca Astria lipseste, prima data in tot anul. Se incrunta, insa inainte sa mearga la locul ei, se duse la Tudor, ce se prefacea ca sta pe telefon si da mesaje cand in schimb se ruga la orice zei cunostea ca Dorina sa intre in vorba cu el pentru a il intreba de Astria. Incerca sa nu expire usurat cand veni in dreptul bancii lui, si isi ridica privirea din telefon.

"Neata, Dorina. Nu ai mai trecut de mult pe aici." a zis el, iar Dorina si-a dat ochii peste cap. Deja mirosea a iz de tigara, si era de-abia sapte dimineata.

"Nu am ce sa vad pe aici, asa ca nu am de ce sa vin." a fost raspunsul ei, insa Tudor doar ridica sprancenele la minciuna pe care amandoi stiau ca a zis-o. "Ugh, fie. Unde e Astria, e okay?"

"Ah, ma bucur ca intrebi asta de fapt. E bine, intarzie putin pentru ca e plecata sa ne ia niste cafele, dar voia sa te intreb daca ai vrea sa vii diseara la mine acasa pentru un ghost photoshoot."

De data asta Dorina fu cea care ridica din sprancene. "Astria te-a rugat sa ma intrebi pe mine daca vreau sa vin la petrecerea voastra in pijamale?"

"E asa de greu de crezut?" intreba Tudor, ochii sai fugind spre usa clasei unde Astria intra cu doua cafele in maini.

"Nici macar daca ar veni la mine cu o cafea si o imbratisare nu as crede ca e ceva ce Astria chiar ar propune." spuse Dorina, si isi incrucisa mainile peste piept fix cand Astria aparu in dreptul sau.

"Cafeaua ta." zise ea, asezand cafeaua cu gheata in fata lui Tudor. "Bucura-te de fiecare st-strop, aproape am intarziat la diriga pentru ea."

Holbandu-se la Astria, Dorina nu observa cand Tudor impinse cafeaua in directia ei. "De fapt, cafeaua e pentru Dorina de aici. A zis ca vrea sa vina la photoshoot-ul nostru din seara asta."