24. ☕🧣🍂

11 1 0
                                    

La cincisprezece ani, Amelia stia deja cum sa pregateasca o cafea asa de buna incat convoca babutele din satul ei pe o raza de doi kilometri. Fierbea apa atat de tare incat dadea pe afara peste buza ibricului, cafeaua din ea macinata cu mana sa si amestecata cu praf de nuca si scortisoara.

O lua cu o manusa de bucatarie si umplea cesti de ceramica pana la jumatate, apoi punea lapte si zahar daca era nevoie, nucsoara si frisca facuta in casa, ba chiar si boia dulce sau picanta dupa gust.

Prima data cand a preparat o asemenea cana de cafea, bunica ei se oferise voluntar la Biserica pentru a ajuta la pregatirile pentru Craciun. Era o zi geroasa de decembrie, si in ciuda faptului ca se imbracase bine, cu esarfe si ilice groase, degera de frig.

Nu a luat in considerare si chiciura de pe jos, si in timp ce mergea spre casa cu o sticla de Borsec la doi litri plina cu vin, tremurand in crivatul de decembrie, a alunecat pe mocasinii ei tabaciti si si-a julit genunchii asa rau ca i-a dat sangele. 

Bunicul Ameliei a gasit-o cand incerva sa se ridice si a ajutat-o pana acasa, unde Amelia i-a pregatit pansamente cu rivanol, un bol cu supa de galusti si prima ei cana de cafea.

Nu a mai folosit pana atunci rasnita si s-a chinuit cu ea in asemenea fel incat doar voia sa ia un ciocan si sa zdrobeasca boabele, insa atunci cand i-a reusit satisfactia a acoperit valurile de furie pe care le simtise. Inmanandu-i cana bunicii ei, vazandu-i chipul schimonosit de durere calmandu-se, parca se linisti si ea.

Din om in om, din vorba in vorba, s-a aflat ca Amelia face cea mai buna cafea din tot satul, poate din toata comuna. Oamenii veneau dimineata dupa slujba, sau seara la apus pentru a se convinge daca vorba era adevarata, si uneori aduceau cu sine mancare, vin, chiar si animale vii pentru bunicii Ameliei. Amelia nu statea de obicei cu bunica si bunicul ei cat isi beau cafeaua, preferand sa se retraga cu o carte intr-un loc inalt si sa citeasca.

Era mai bine asa, realiza Amelia fara sa fie nevoie de bunicul sau bunica ei sa ii spuna. Satul stia ca bunicii ei au o nepoata, pentru ca de cand s-a mutat cu ei, de cand si-a asezat cele doua ghiozdane in tinda si a dat pentru prima data ochii cu ei, Amelia a zis ca e o fata si ca daca i se va spune altcumva, va fugi de acasa. Bunicii ei credeau ca glumeste, si au ignorat ce le-a spus pentru cateva saptamani, pana ce s-au trezit ca ea si ghiozdanele cu care a venit lipseau.

Bunica ei a gasit-o cu masina la cateva sate departare, un copil cat o schioapa cu doua ruscacuri mai mari ca ea in spinare, fata rosie impotriva gerului de ianuarie si capul infasurat in jurul unui fular albastru. Practic se arunca din masina cand o vazu, lasand usa deschisa si motorul pornit, si o imbratisa la piept, incepand sa injure si sa se roage pe sub barbie. Cand a intrebat-o de ce a facut asta, de ce a fugit de la ei, Amelia s-a uitat fix in ochii sai si i-a raspuns ca nu au ascultat-o cand le-a zis ca asta se va intampla. 

Strangandu-si buzele, bunica ei nu raspunse, in schimb luandu-i ghiozdanele din spate si aruncandu-le in masina, apoi ridicand-o in brate pe o Amelia ce nu protesta si punand-o pe scaunul pasagerului, caci acolo era pornit aerul cald. Acasa, Amelia a primit sarmale ramase de la Craciun si o cana cu ceai de sunatoare, iar in timp ce manca bunicul si bunica ei s-au hotarat sa incerce sa ii dea ascultare, doar pentru a nu o pierde si pe ea. De atunci, cei doi s-au straduit cum au putut mai bine sa o respecte, bunica ei tricotandu-i caciuli inflorate in timp ce se ruga pentru ea, bunicul ei impletindu-i parul lung in timp ce plangea.

Daca bunicilor ei le lua asa de mult sa o respecte si inteleaga, nici nu voia sa se gandeasca cum ar reactiona ceilalti sateni cand ar afla ca nepoata lor are umerii lati, marul lui adam pronuntat si un inceput de barba pe care trebuia sa il rada in fiecare zi. Asa ca mereu cand se infatisa, statea cu spatele, avea un cojoc gros pe umeri si se retragea cat de repede putea, avand grija sa nu vobeasca, sa isi tina picioarele lungi si musculoase ascunse sub fuste inflorate si parul lasat pe spate.

(emoji) inktober 2020 ✔Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum