10. 💌🌈🎸

18 1 0
                                    

"Deschide-l."

"Nu ma grabi."

"Astria, astept asta de saptamani. Pentru dragostea lui Dumnezeu, cea a Sfantului Pavel Bartos si a tuturor Mironositelor de la Bisericile Adormirea Maicii Domnului din Bucuresti, deschide-l."

Incepu sa rada, insa facu ce i-a zis iubita ei. Huh. Iubita. Inca incerca sa se obisnuiasca cu asta, desi chiar astazi s-a implinit un an de cand cele doua au decis sa atribuie un nume relatiei lor.

In ziua in care s-a intamplat erau acasa la Astria, Arabella fiind la munca, si Rin gatea niste fursecuri. Avea coca pe maini si o spranceana alba de la faina, iar Astria fuma la fereastra, razand la ceva gluma pe care a spus-o Rin, cand s-a uitat la ea si si-a dat seama ca vrea sa ramana cu ea toata viata. Nu i-a spus asta atunci; nu voia sa o sperie, insa a tras un fum din tigara si a venit in dreptul ei.

Rin s-a aplecat pentru a lua si ea unul, iar apoi Astria a stins-o intr-o scrumiera din apropiere. Desi Astria nu a fumat niciodata, a inceput sa o faca atunci cand Rin i-a zis ca era singurul viciu distructiv pe care il avea, si incerca sa se lase. Astfel, au ajuns sa fumeze impreuna, cate jumatate de tigara fiecare mereu cand Rin avea nevoie.

"Vrei sa fi iubita mea?" a intrebat Astria, furand o bucata de nuca dintr-un bol din dreptul cotului lui Rin. Se feri, stiind deja ca Rin avea sa ii dea peste mana, insa nu se intampla: Rin se uita la ea cu gura deschisa, lingura de lemn blocata in compozitie, vizibil socata.

"Poti sa repeti?" a intrebat ea, luandu-si telefonul dintr-un buzunar.

"Stiu ca deja suntem impreuna, dar vreau sa te prezint ca iubita mea si sa stiu ca vrei asta si tu." a zis Astria, dar Rin nu se mai uita la ea, tastand furios pe telefon. "Rin?"

"Ugh. Ii dadeam mesaj Ameliei; mi-a zis ca tu o sa ma intrebi daca vreau sa fim impreuna pentru ca eu sunt prea "un pui fricos" sa iau initiativa." isi dadu ochii peste cap, iar Astria incepu sa rada. "Hei! Nu e adevarat!"

"Cum zici." a zis Astria, luand o bucata de mar. Rin ii dadu peste mana de data asta, iar apoi ofta si se ridica pe varfuri pentru a o saruta pe tampla pe Astria.

"Normal ca vreau, iepuras. Ma bucur ca m-ai intrebat."

A trecut un an de atunci, iar Rin si Astria stateau una in fata celeilalte pe patul lui Rin, fiecare cu un plic in mana. Desi au decis ca, fiind un cadou de aniversare de un an, trebuia sa fie ceva mai mare, Rin a zis ca ar trebui sa incape intr-un plic, "pentru ironie."

Acum, Astria isi folosea una dintre putinele ei unghii lungi pentru a desigila plicul de la Rin, deja stiind ca e ceva ce zanganea. Rin parea ca e pe cale sa explodeze, clatinandu-se incet si avand mainile facute pumni in poala. Isi deschise gura, probabil gata sa tipe la ea, cand plicul se deschise complet cu un sunet satisfacator.

"Slava zeilor. Acum uita-te ce e in el."

Isi puse mana in plic, simtind zimtii a... ceva. Se incrunta si isi trase mana, scotand la iveala un colier de argint, lucrat migalos, ce avea un pandantiv cu o nava spatiala. Simti cum sangele ii vine in obraji, si isi trecu degetul mare peste micutul disc de argint.

"Stiu cat de mult iti place spatiul si... ei bine, am vazut asta si m-a facut sa ma gandesc la tine. Mai e ceva."

Se auzea din vocea ei ca are emotii, iar inima Astriei se umplu de iubire pentru fiinta ce era in fata ei, rauri peste rauri de aur topit si miros de trandafiri. Isi ridica parul la spate, apoi intinse lantisorul spre Rin, ce il lua cu degetele tremurande.

"Nu inainte sa mi-l pui."

Cu un gest scurt din cap, Rin se apleca in fata si il fixa in jurul gatului Astriei. Nava ajungea fix intre claviculele ei si arata de parca acolo i-a fost menit sa fie. Inainte sa vada ce e al doilea lucru din plic, ii lua mana lui Rin in a ei.

(emoji) inktober 2020 ✔Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum