(emoji) inktober 2020 ✔

4.🐇🍥🌸

Au devenit prietene rapid dupa acel sleepover; era doar normal ca Rin sa se distanteze incet de grupul ei de prieteni, acum ca a renuntat la drogurile si la petrecerile de care se tinuse cu dintii inainte. Era greu, uneori, avand zile in care nu putea veni la scoala pentru ca vomita prea tare, transpirand asa rau incat trebuia sa isi schimbe cearceafurile de doua ori pe zi sau pentru ca stia ca daca ar fi iesit din casa s-ar fi dus imediat la primul dintre contactele ei pentru o doza.

Astria i-a fost alaturi in acele zile, un stalp de par negru briliant si ochi infricosator de protectivi. Venea aproape saptamanal la ea acasa, gatind in bucataria mare a lui Rin, desenand sprijinita de zidul opus patului lui Rin, ce tremura in timp ce incerca sa doarma, abia tinandu-si anxietatea in frau. Uneori, se punea in pat cu ea si o tinea in brate pana ce incepea sa planga in timp ce smi-visa, ceva ce nu a mentionat niciodata cand Rin se trezea de tot si o intreba de ce e inca aici.

A venit perioada Comic Con-ului, si Astria, Rin si Tudor si-au luat bilete de o zi, vineri. Au mancat mancare mult prea scumpa si mult prea buna pentru a fi gasita la o rulota o data pe an, au cumparat insigne si arta de la oameni frumosi si au stat aproape o ora la coada pentru a-si face tatuaje asemanatoare, inimi rosi, negre si albastre in jurul gatului.

Erau bine. Erau fericiti, sau incercau foarte tare sa fie. Astria ii lua mana lui Rin si gasea universuri in ea; Rin isi punea capul pe umarul ei si i se parea ca nu va gasi pe altcineva ce ar putea sa o tina si sa o sustina simultan, cum facea Astria. Nu trebuia sa se intample ce s-a intamplat, nu meritau asta dupa tot ce au facut pentru a ajunge aici.

Dar daca toti ar primi ce ar merita, lumea ar fi simultan un loc mult prea frumos si infricosator pentru a trai in ea. Uneori trebuia sa risti si sa pierzi, pentru a iti aminti gustul de tarana si sange de pe buze, inainte sa te ridici cu pumnii inainte din nou.

***

Prima data a fost un iepure.

Astria iubea iepurii, erau niste fiinte asa calde, in ciuda faptului ca frica ce era transmisa din generatie in generatie, de la iepure la iepure, era cea care ii definea. Pentru mult timp, Astria s-a simtit si ea un iepure, lasand etnia si dislexia ei sa o defineasca. Pentru mult timp, Astria nu a vrut sa recunoasca faptul ca pana si cei mai blanzi iepuri pot sa muste.

Parintii ei au dus-o la tara pentru cateva zile, ceva ce faceau in fiecare vara, si ceva ce ii dadea Astriei o liniste sufleteasca de neegalat. Anul acela insa, Astria a parasit capitala cu inima grea, gandindu-se la Rin, la casa ei mare si goala si la cat de mult ar fi vrut sa o plieze ca pe un origami si sa o ia cu ea. A invitat-o sa doarma la ea cu cateva zile inainte sa plece, si in dimineata ce a urmat Rin era peste ea, iar Astria o tinea de mijloc ca pe o jucarie mare de plus.

"Astria... Astria..." soptea jucaria de plus, si Astria isi adanci mai mult capul in umarul ei. Era foarte calda, dar asta o facea mai buna de imbratisat.

"Esti calda." a mormait ea, scuipand firele de par ce i-au intrat in gura.

"Normal, daca ma sufoci. Da-mi drumul, Astria, trebuie sa ma pis." a zis Rin si incepu sa se miste, asa ca Astria a deschis ochii.

I-a dat drumul parca arsa, departandu-se de ea in pat pana ce s-a dat de perete. Isi duse o mana la piept, iar Rin nici macar nu se abtinu inainte sa inceapa sa rada de ea.

"Nu stiam ca sunt asa de infricosatoare." a zis ea, iar ochii ii erau calzi si plini de curiozitate. Astria se intreba, nu pentru prima data, daca avea sa o sarute, insa isi dadu seama ca nu ar vrea sa se intample acum, cand nu s-au spalat inca pe dinti.

"Scuze ca te-am apucat asa." a raspuns Astria, dandu-si o mana prin parul ciufulit. Rin ii urmari degetele la fel cum ar urmari o pisica particulele de praf in lumina.