A fost internata in spital doua saptamani, iar atunci cand a iesit, vara era pe terminate. Urma sa inceapa clasa a doisprezecea, ultimul an de liceu, ultimul an in care avea o sa mai aiba pe Astria constant langa ea inainte de facultate, unde cine stie ce avea sa se intample.
Anxietatea ce a venit odata cu timpul ei in spital a fost mai rea ca tot ce a experimentat pana atunci. Avea nevoie de cel putin o ora de discutii cu un psiholog in fiecare zi, si de Astria sa o sune pentru a ii spune ceva, orice, doar ca sa stie ca e acolo si sa isi poata declesta stomacul. Parintii Astriei au fost cei ce au internat-o in spital, si tot ei au vizitat-o aproape in fiecare zi in care aveau voie sa o viziteze, in timp ce mama sa a venit doar pentru a-i lasa niste haine.
Mai mult ca niciodata, Astria parea sa care o furie inimaginabila pe mama lui Rin, de fiecare data cand era adusa in discutie fata ei inrosindu-se si incercand sa schimbe subiectul cat mai repede. Rin se gandea ca o invinovatea pe mama ei pentru deciziile gresite pe care le-a luat Rin, dar chiar nu era cazul: da, drogurile din bauturile ei erau prea puternice pentru cat de dezobisnuita era cu ele, dar tot a fost vina ei ca s-a dus la acea petrecere in primul rand si nu a avut grija de ce bea.
Cand a fost externata, Astria a intampinat-o in dreptul intrarii in spital cu o imbratisare prea moale pentru ceea ce voia Rin, adica sa isi simta oasele zdrobite de bratele Astriei. Parintii Astriei le asteptau langa masina lor, stabilind de mai devreme cu Rin sa o duca acasa cand iese din spital, din moment ce mama ei o sa fie la munca. In timpul discutiei, Astria s-a uitat in jos, muscandu-si buza.
"Hei Dorina, cum te simti?" intreba mama Astriei, punandu-i o mana pe umar. Toata lumea din familia ei avea mainile imposibil de calde.
"Sunt okay. Vreau sa dorm." a zis ea, ceva ce voia sa faca de mult prea mult timp. Insomniile au fost o piedica pentru Rin inca de dinainte de liceu si petreceri, insa acum era de parca nu a mai dormit de ani de zile.
"Asta e bine, pentru ca avem niste paturi in spate." a spus mama Astriei, strangandu-i umarul si mangaindu-i parul. Avea o privire asa iubitoare, Rin ar fi vrut sa se puna pe jos si sa planga. Poate chiar ar fi facut-o daca nu era mana Astriei in a ei, tinand-o si dandu-i putere.
"Nu vreau sa va deranjez salivand in somn." a zis ea, si Astria si tatal ei au ras.
"Suntem parintii Astriei, nu o sa fie o problema." a spus tatal Astriei, iar ea a facut un sunet ofensat.
"Eu nu balesc." a zis Astria, punandu-si o mana pe piept.
"Eh, nu balesti. Nu vedem noi cand o faci."
Dupa inca putin timp de contraziceri iubitoare intre Astria si familia ei, au intrat in masina. Rin a intrat dupa Astria, iar bruneta i-a ghidat capul lui Rin in poala ei fara sa ezite. Mama Astriei s-a intors in scaunul soferului pentru a o inveli pe Rin fara ca Astria sa trebuiasca sa se miste, si apoi ii lovi mana sotului ei departe de butonul radioului.
"Puteti sa il porniti." spuse Rin, simtind mult prea multe in momentul ala. "Ma ajuta sa ma relaxez."
Asa ca tatal Astriei il porni, iar Astria isi puse degetele calde in scalpul lui Rin si incepu sa isi treaca unghiile incet peste el, dandu-i fiori peste tot. Pana la urma mana ei ramase intr-un punct fix, iar fara sa isi dea seama cand se intampla, Rin adormi. Nu mai statuse asa comod zile intregi, poate saptamani, de la sleepover-ul la Astria acasa. Rin gasi coapsele Astriei cea mai buna perna la care ar fi putut spera vreodata.
Nu avea nicio idee cat era ora cand s-a trezit, insa stia ca nu era acasa la ea. Tatal Astriei era in scaunul pasagerului citind o carte, doar el in masina, locul in care statuse Astria mai devreme acum gol. Rin se ridica imediat, parca arsa, iar tatal brunetei tresari in scaun.
CITEȘTI
(emoji) inktober 2020 ✔
Ficção AdolescentePROMPTS: 1. 👗🍂🌂 2. 🦋🍄🏮 3. 🤐👻🔪 4. 🐰🍥🌸 5. 🌾🌊✨ 6. 💌💀🥀 7. 🌌🐇🎶 8. 🦊🍂🌄 9. 💣💅👑 10. 💌🌈🎸 11. 🦌🍂☁️ 12. 🎂🎨🦋 13. 👁️👄👁️ 14. 🌊🌧️🌙 15. 👘👻🏵️ 16. 🔥🧞♀️🐲 17. 🧚💀♥️ 18. 🌻🐲🎃 19. 🌙🦉☕ 20. 🔮🌌🍄 21. 🐍🍄🍂 22. 🐇🔪🌈 ...