(emoji) inktober 2020 ✔

17. 🧚💀♥️

Cand a implinit varsta de 21 de ani, Tovchluur Ustgagh a avut un bal organizat in onoarea ei. La acest bal avea sa vina atat lume din Zona Cascadelor de Clestar, cat si invitati din Regatul de Est si Imparatia de Vest. Tovchluur va fi incoronata regina printre zane, urmand sa intareasca regatul prin puterile sale si mana ferma cu care va conduce peste oamenii ei.

Cand a implinit 21 de ani, Tovchluur Ustgagh a fugit de acasa. Avea o sabie legata de spate, o pereche de pantaloni de piele si o tunica pe sub rochia ei cu volane, si o harta desenata dintr-un atlas geografic in maini. Si-a parasit numele, mostenirea si familia in iarba uda cu roua si sange. Era Nasturel Ionita, si fugea departe de viata ei, pentru a-si gasi o viata.

Era Nasturel Ionita, o femeie cu un nume nou si un trecut inexistent, si nu avea nicio idee ce insemna, de fapt, sa traiesti.

***

Aproape de miezul noptii inainte de ziua ei, Tovchluur a iesit din camera sa, de data asta pe usa. Un gardian era postat la intrare, si se indrepta de spate cand o vazu iesind, punandu-si o mana inapoi in manusa grea de piele si tresarind cu pantalonii nelegati. Tovchluur rase de ea.

"Nu te ascunde de mine, Midia. Ai auzit mai rele din camera mea." spuse ea, iar gatul Midiei, palid si pistruiat, se inrosi. "Ma duc sa il vizitez pe Flor. Daca vine mama pe aici cu briosele, spune-i sa le aduca in camera lui."

"Da, Alteta." a rapsuns Midia, privind drept inainte. Cu o mica fluturare a inimii sale, Tovchluur isi puse un deget sub barbia ei, intorcandu-i capul pentru a o privi. Se apleca spre ea si ii dadu o suvita de par blond dupa ureche, simtindu-i pulsul explodand sub buricele degetelor sale.

"Data viitoare, doar intra." a spus Nasturel, si isi lasa degetele sa treca peste gatul ei pentru a simti cum inghite in sec. "Fata buna." mai zise, apasand usor pana ce simti inca o data cum inghite.

Se indeparta fara sa astepte un raspuns, insa desfatandu-se cu imaginea ochilor mari ai paznicului ei. Daca stia ca e asa usor sa o impresioneze, ar fi facut-o acum mult timp. Era pacat ca trebuia sa o lase asa, cu o promisiune neimplinita, insa se consola cu gandul ca pulsul ei grabit si privirea tulburata a Midiei avea sa o tina ocupata pana ce ajungea la destinatia ei.

Aripa in care erau camerele baietilor era opusa celei in care se afla camera ei, dar Tovchluur era obisnuita sa traverseze cele cateva sute de metri pana ce ajungea la camera lui Flor. Paznicul nici macar nu se uita la ea cand ajunse langa usa, si o lasa sa ciocaneasca fara sa o intrebe ce face acolo.

Cand erau copii, cei doi au inventat un ciocanit special pentru a-l anunta pe celalalt ca e acolo: bateai de trei ori intr-o succesiune rapida, dadeai cu piciorul in usa pana te durea si apoi iti sprijineai capul de ea pana se deschidea. Era amuzant cand erau copii, o competitie pentru cine are mai multe vanatai in urma loviturilor cu piciorul, dar au rentat la salutul originar ce cauza prea multe daune fizice, pastrand in schimb cele trei ciocanituri si o singura lovitura cu piciorul.

Flor parea sa o astepte, caci deschise usa larg fix cand Tovchluur isi ridica piciorul, asa ca se dezechilibra si cazu cu capul in umarul lui. El incepu sa rada de ea si o ajuta sa se indrepte, un zambet strengar pe chipul sau. Tovchluur realiza ca nu s-ar putea supara pe el nici daca i-ar fi rupt o mana pentru a manca briosele ei.

De el avea sa ii fie cel mai dor.

"Buna seara, regina mea." spuse el cu o plecaciune pe jumatate, iar Tovchluur il inghionti pana se dadu la o parte si intra in camera lui. In timp ce ea avea privelistea la padurea de langa Palat, el avea camerele asa aproape de Cascadele de Clestar, incat daca ar tine geamurile deschise pe vreme rea, stropi din ele ar fi intrat pe geam odata cu vantul naprasnic.