My dangerous love

11

Priveam oala în care se aflau pastele şi încercam să nu-mi aduc aminte de doamna Andreea, care acum era printre îngeri, gătindu-le şi arătându-le că şi pe pământ este bunătate. Ştiu că de acolo de sus ar fi mândră să vadă că folosesc ceea ce ea a lăsat aici. Sosul pentru paste era deja pregătit, era la borcan probabil luat pentru a-i fii mai uşor lui Harry să-şi gătească, dar acum nu poate să o facă şi nici nu l-aş lăsa, nu-mi doream să se lovească. Mereu m-am gândit că doamna Andreea se gândea la binele nostru şi că poate un pic ţinea şi la Harry. Din ce am înţeles de la Denis el s-a ocupat de toate chestiile alea pentru înmormântarea ei, chiar le-a dat şi nişte bani copiilor dânsei. Din ce am mai înţeles copiii au rămas în grijă celui mai mare care a împlinit de curând 20 de ani. Am pus pastele într-o farfurie apoi am plecat în dormitor pentru a i le duce lui Harry. Doctorul a zis că e bine să stea încă o săptămână în pat pentru că rana să i se închidă de tot. Am intrat în dormitorul şi aproape era să scap tava pe jos când l-am văzut pe Harry stând pe balcon în picioare şi fumând.

- Ce faci, nu ai voie să stai în picioare, îi spun panicata şi imediat ce las tava pe masa mă duc spre el şi îl trag de mâna în spre pat.

- Fumez, mormăie şi eu mai că nu am făcut o criză de nervi, era doar într-o pereche de pantaloni, cu părul încă ud iar afară era destul de frig.

- Oare tu nu gândeşti? Ai făcut baie, eşti încă ud şi tu stai în frig, tip pentru că eram la câţiva mm de o criză de nervi.

Îi văd privirea cum se întunecă şi ştiam că am făcut ce-a mai mare prostie. Vine spre mine încet şi când ajunge în faţa mea îmi acopăr imediat aflată aşteptând să îmi dea o palmă. Dar când am văzut că nu face nimic mi-am luat mâinile de pe faţă.

- Îţi este frică de mine? Mă întreabă şi imediat îngheţ când îmi dau seama de felul în care reacţionasem.

- Putin, şoptesc lăsând capul în jos.

Îmi prinde bărbia încet şi îmi ridică faţa spre el. Ochii lui îmi perindau fata în căutarea unei alte expresii dar tot ce se citea pe fata mea sigur era doar frică. Frică pentru mine, pentru el pentru toţi.

- Înţeleg, zice şi îmi dă drumul.

Se uita la mine încă câteva clipe, prins în gândurile lui apoi se aşează pe pat şi îmi face semn să-i aduc tava, începând să mănânce în linişte, linişte care mă enerva la culme, doar pentru că erau greşelile mele şi nu-mi plăcea când le făceam.Mă aşez pe pat lângă el, nu-mi doream să-l las singur şi cum eu nu mâncăm, pentru că mâncasem înainte să se trezească el, aşteptam doar să-mi spună ceea ce gândeşte sau măcar ceva, ceva care să-mi arate că nu este supărat pe mine.

- Rose, vrei să pleci? Mă întreabă imediat ce a terminat de mâncat.

- Să plec unde? Întreb confuză, pentru că nu înţelegeam deloc ceea ce spunea sau îşi dorea să fac.

- Să pleci de lângă mine. Atunci când te-a adus Elisa, mi-ai spus că-ţi doreai să-ţi faci o viaţă a ta, m-ai vrei să-ţi faci acea viaţă?

- Am o viaţă deja.

Tremuram din toate încheieturile, doar pentru că ceea ce-mi spunea el acum fusese cea mai mare dorinţă a mea, dar acum nu era, acum îmi doream să rămân lângă el, să îi fiu alături să-i arăt că-l iubesc şi poate cine ştie să fim şi fericiţi, nu mereu cu moartea după noi, cum s-a întâmplat în săptămânile astea.

- Nu vreau să plec de lângă tine, n-am unde să mă duc.

- Pot să-ţi dau bani, un apartament orice vrei, poţi să pleci dacă asta îţi este dorinţa.