My dangerous love

15

Drumul cu maşina a fost foarte tăcut, nu pentru că tata şi fratele meu nu ar fi vrut să mă întrebe ce s-a întâmplat ci doar pentru că eu nu mă puteam opri din plâns cât să pot scoate câteva sunete care să semene măcar a cuvinte. Stăteam cu capul pe umărul fratelui mei în timp ce el mă mângâia pe spate şi-mi şoptea să mă liniştesc, că totul v-a fi bine şi că el, tata şi Michael vor fi mereu lângă mine şi nu mă vor lăsa singură niciodată. Maşina opreşte într-un sfârşit în faţa casei familiei şi imediat ce unul dintre oamenii lor îmi deschide uşa mă chinui să ies din maşină, eram aşa de obosită încât îmi venea să mă trântesc pe jos şi totuşi am rămas în picioare. Trent mă prinde cu mâna de după gât şi mergem spre intrare. Intrăm în casă şi ajungem numai până în living că Trent îşi simte picioarele moi, căzând pe canapea şi trăgându-mă după el.

- Sunteţi bine? Ne întreabă tata în timp ce-l ridică pe Trent de pe mine şi-l aşează pe canapea.

- Da, spunem amândoi odată, făcându-mă să schiţez un mic zâmbet.

- Bine, spune tata apoi se duce spre masă mare unde se afla o sticlă cu alcool. Anelise scumpo, spune-ne ce s-a întâmplat.

Tata se aşează pe unul dintre fotoliile din fata canapelei şi mă privea fix, în timp ce-şi ducea paharul la gură. Vreau să-i spun, doamne cât aş vrea dar oare mă v-a înţelege sau îi va da lui dreptate. Deschid gura să spun ceva dar mă opresc, Michael intra în living într-o pereche de pantaloni negri de trening şi un tricoul albastru plin cu pete de transpiraţie.

- Ce naiba ai păţit? Îl întreabă pe Trent dar când mă vede pe mine se opreşte în mijlocul încăperii.

Mă ridic în picioare şi alerg spre el, el prinzându-mă în braţe şi îmbrăţişându-mă, doamne ce bine era în braţele fratelui meu mai mare. Michael mă ridică de la podea şi merge până la canapea unde se aşează lângă Trent, dar încă ţinându-mă pe mine în braţe. Îmi las capul pe pieptul lui şi oftez, era bine să fi iubită.

- De ce aţi venit aşa de repede, dar mai ales de ce arătaţi aşa de rău?

- Este numai vina mea, şoptesc şi el se încordează.

- Ce ţi-a făcut? Mă întreabă şi furia din vocea lui nu-mi plăcea.

- Nimic, şoptesc şi el mârâie.

- Anelise spune-mi ce naiba ţi-a făcut, acum.

Încep să-i povestesc, încercând din toată inima să nu plâng şi nici să-l enervez dar partea în care m-a lovit mi-a distrus încercarea pentru că dacă nu eram eu în braţele lui, mai mult ca sigur că ar fi plecat ca un nebun după Zayn, ceea ce nu vreau, nimeni dintre ei nu poate să sufere din vina mea, niciodată din vina mea.

- Rămâi aici? Mă întrebă şi eu dau din cap în semn că da.

- Da, şoptesc închizându-mi ochii. Dar mâine trebuie să mă duc acolo, trebuie să-mi iau fratele de la ei, ştii mai avem un frate.

- Este fiul mamei, spune Michael nervos.

- Este şi fiul meu dacă este fiul mamei tale, îi spune tata. Aşa că el va fii tot parte din familie, va fi respectat în casa asta, s-a înţeles?

Michael tresare şi se ridică de pe canapea, nu înainte să mă pună pe ea, probabil nu dorea să păţesc ceva apoi spune.

- Nici să nu te gândeşti că băiatul ăla v-a fi ca fratele meu, am deja doi şi nu-mi pasă de cel pe care mama l-a făcut cu un alt bărbat, ai înţeles?

- Nu, spune tata nervos. Tu nu ai înţeles nimic. Sora ta îl iubeşte, iar băiatul acela este fratele ei, cum este şi al tău şi a lui Trent. O să te porţi frumos cu el, nu-ţi cer să-l iubeşti dar vreau să vorbeşti frumos cu el.