My dangerous love

7

Un miros puternic de trandafiri şi mâncare mă învăluiau în timp ce ochii mei se deschideau foarte încet, dar faptul că stomacul meu cerea mâncarea care se afla în cameră.Mă ridic somnoroasă în fund, durerea din corpul meu oprindu-mi răsuflarea pentru câteva clipe.

- Încet, aud vocea lui Zayn şi imediat ce privirea mi se clarifică îl văd în faţa mea îmbrăcat tot în negru şi privindu-mă fix.

- Eşti aici, şoptesc uimită de faptul că se afla lângă mine.

- Am stat aici toată noaptea, nu puteam să te las singură, în caz că aveai nevoie de ceva.

- Mulţumesc, şoptesc mutându-mi privirea de la el, dar rămân uimită de faptul că această cameră era plină de trandafiri de toate culorile.

- Îţi plac? Aud vocea lui, ochii mei erau deja plini de lacrimi.

- Tu ai făcut asta? Tu i-ai adus aici?

- Sigur că eu i-am cumpărat, spune iar vocea lui îmi spunea că este nervos. Doar nu crezi că aş fi lăsat pe altcineva să-ţi cumpere flori.

- De ce nu?

- Ha, de parcă nu şti, spune aşezându-se lângă mine pe pat. Eşti a mea Anelise, la dracu nu voi m-ai lăsa pe nimeni să te atingă, chiar dacă acel cineva este tatăl tău şi crede-mă atunci când îl voi avea în faţă îl voi învăţa ce înseamnă să-ţi preţuieşti copiii.

- Dar faci asta, răneşti copii altora, îi spun încercând să-i arăt ceea ce făcea, era greşit.

- Asta am făcut de când sunt mic, tatăl şi mama mea de asemenea deşi tata înainte să o cunoască pe mama era mai rău ca mine, asta am ales să fac şi chiar dacă voi găsi persoana potrivită aşa cum a găsit-o tată, persoană care să-mi arate că lumea este şi lumina în întunericul în care locuiesc. Persoana care să mă accepte aşa cum sunt, cu bune şi cu rele.

- Zayn, şoptesc şi cu durere în corp dar şi în suflet mă apropii de el, ducându-mi mâna spre faţa lui, faţa lui frumoasă.

- Nu Anelise, eu ţi-am spus deja ce caut, acum tu trebuie să te gândeşti dacă vrei să lupţi pentru iubirea mea sau să fi încă una pe lista mea, ai de ales dar nu acum, după ce o să te faci bine, spune apoi îmi prinde mâna de pe fata într-a lui şi o dă la o parte ridicându-se. Dacă ai nevoie de ceva mama mea v-a veni imediat ce eu plec, adică în câteva minute. Mănâncă şi fă-te bine, spune apoi pleacă şi mă lăsa singură.

Dau din cap spăsita, reuşisem să-l enervez iar deşi el fusese bun, îmi cumpărase flori, zeci de flori şi eu tot ce am făcut a fost să-l judec, sunt aşa o mare proastă.Mă târăsc până la măsuţa din fata patului, acolo unde mă aştepta o masă mare plină cu mâncare, mâncare bune şi nu foarte ieftină, nu că cea pe care eu încercam să o fac pentru mine şi fratele meu, nu aceasta mâncare pe care niciodată nu mi-am imaginat că o voi mânca, nici n-am mâncat-o când mama trăia. Îmi părea rău că l-am supărat pe Zayn, el avea aşa de mare grijă de mine iar eu îi făceam doar probleme. Las lacrimile de durere să-mi cadă pe obraji când mă mişc iar, durerea era mare şi insuportabilă şi încep să mănânc, nu mult nu cred că stomacul meu putea să suporte toată mâncarea care era pe masă.

- Mănâncă, aud o voce de femeie în spatele meu, dar pentru că eram rănită nu puteam să mă întorc repede, aşa că a durat câteva secunde până să o zăresc pe ea, pe mama lui Zayn.

- Nu cred că intră tot, mă doare stomacul.

- Îmi pare rău pentru ceea ce ţi-a făcut tatăl tău, fiul meu mi-a spus, spune şi se apropie, aşezându-se pe canapeaua care era de cealaltă parte a mesei.