My dangerous love

Epilog.

După un an.

Trecuse un an de când născusem copiii minunaţi pe care îi iubeam cu fiecare zi din ce în ce mai mult. Harold Tomas, Edward Christian, Sebastian Alexander şi Rosemary Violet erau cei mai drăgălaşi copii pe care cineva şi putea dori vreodată şi împreună cu Vincent Sebastian, care era la fel de năzdravani ne scoseseră peri albi. Astăzi era ziua cvadrupleţi noştri împlineau un an iar petrecerea pentru ei era deja destul de împopoţonata după părerea mea dar bunica lor dorea să fie aşa.

- Iubire mea de ce te ascunzi aici? Îl aud pe Zayn venind în spatele meu şi trăgându-mă în braţele lui.

- Mă gândeam, spun repede.

- Te-a deranjat că mama a organizat petrecerea asta? Ea mi-a spus că spera să nu te fi supărat.

- Oh cred că este o petrecere mare pentru ei, dar ştiu că Roşe nu a făcut-o ca să mă supere. Îşi dorea să o facă dar dacă Caro şi Michael au plecat în călătorie luându-l pe Vincent cu ei chiar de ziua lui, asta a făcut-o să-şi dorească şi mai mult petrecerea asta.

- Atunci de ce stai singură aici?

- Sunt puţin obosită, atâta tot.

- Eşti sigură? De la un timp eşti cam tot timpul obosită, te obosesc copii prea tare?

- Nu sigur că nu. Iubirea mea nu trebuie să-ţi faci griji, sunt bine doar că nu am starea necesară, spun şi mă îndoiesc când îi simt buzele pe gâtul meu.

- Cred că am eu o idee despre ce te-ar face să te simţi mai bine.

- Nu Zayn, acum nu este momentul, îi spun şi acesta se opreşte parcă speriat de cuvintele mele.

- Ce se întâmplă cu tine Anelise? Ai, ai încetat să mă mai iubeşti? Ai găsit pe altcineva?

Mă întorc cu faţa spre el şi simt că mi se rupe inima, chipul lui părea aşa de speria încât îmi doream să-mi dau cu ceva în cap. Îmi pun mâinile pe faţa lui şi mă ridic pe vârfuri să-l sărut apoi îi zâmbesc iubitor.

- Niciuna iubirea mea, cum să nu te iubesc când tu faci parte din fiinţa mea.

- Atunci spune-mi ce ai? Eşti bolnavă, vrei să mergem la spital?

- Am fost la spital ieri, după cum ai observat avem nişte stări de rău.

- Şi ce ţi-a spus? Orice ar fi jur că nu te voi lăsa niciodată baltă.

- Sunt, sunt însărcinată, îi spun printre lacrimi iar expresia lui şocată mă sperie.

- Oh, asta este, spune şi oftează apoi sta câteva clipe şi contemplează ceea ce i-am spus şi mă trage în braţele lui sărutându-mă cu pasiune.

Ştiam că îşi doreşte copii dar pentru mine era destul de repede, un alt sau mai mulţi bebeluşi când noi deja aveam patru, toţi mici mă speria, deşi aveam bonele care ne ajutau şi nu era aşa de greu. Îi răspund la sărut şi ne lăsăm purtaţi de pasiunea iubirii noastre ajungând destul de repede pe culmile plăcerii.

*

Eram satisfăcut, iubit dar cel mai important fericit. Eram fericit pentru că o aveam pe femeia pe care o iubeam lângă mine, eram fericit pentru că aveam patru copiii frumoşi şi încă unul sau mai mulţi pe drum şi asta înseamnă o familie mult mai mare. Speram să fie fetiţe sau dacă erau mai mulţi, măcar încă o fetiţă. Rosemery este viaţa mea, îmi iubesc toţi copiii, toţi sunt preferaţii mei dar ea era fetiţă lui tati, printesica lui tati. Acum eram în sala mare, le cantaserăm deja la mulţi ani copiilor mei, apoi după ce i-am dus sus, aceştia au adormit instant, cred şi eu doar au fost iubiţi de toată lumea.

- Vreau să fac un anunţ, le spun celor din sala imediat ce muzica se oprise. Vreau să vă spun că sunt fericit, am aflat că voi fi iar tata şi asta contează cel mai mult pentru mine, să am o familie mare. Vreau să ştie toată lumea veste asta. Te iubesc Anelise Carter, te iubesc aşa de tare şi nu-mi pasă de nimic şi de nimeni. Iubire este periculoasă, ia minţile, răneşte inimi dar aduce fericire, pentru mine asta înseamnă iubire.

Mă duc spre soţia mea, auzind ploaia de aplauze şi după ce o îmbrăţişez o sărut, arătându-i cât de mult o iubesc.

SFÂRŞIT.

***

Va multumesc pentru comentariile si pentru fiecare gand bun. Dupa o pauza lunga am revenit cu doua noi povesti pe care spre sa le iubiti la fel de mult ca si acestea. 100 de zile inainte de iubire si Regele iadului este sotul meu.