My dangerous love

21

Oamenii mei erau pe poziţii, tot depozitul era înconjurat, aşteptau doar semnalul meu pentru a intrat în depozitul care odată îi aparţinea duşmanului meu, Harry Styles, care acum este mort datorită exploziilor celor două maşini care aveau explozibil plantat.

- Intrăm, mă întreabă Zayn, un fost prieten de-al lui acum prieten cu mine doar pentru că el merită prietenia, m-a ajutat să-mi duc răzbunarea la capăt şi chiar dacă nu o să am încredere niciodată în el, este un bun ajutor la cartelul omului.

- Da, cred că este vremea ca acest pui de lele să-şi întâlnească noul şef, spun şi imediat Zayn le face celorlalţi semn să fie pregătiţi.

Nu înţelegeam cum Styles a putut să fenteze aşa de mult poliţia, asta până când Zayn mi-a spus că avea oameni sus puşi cu care doar el păstra legătura şi pe care eu niciodată nu o să-i pot avea la mână cu ceva, asta mă nemulţumea, dar sperăm să rezolv eu cumva problema asta, acum că răzbunarea mea era gata. Băieţii mei au intrat în nenorocitul ăla de depozit surprinzându-i pe cei care se aflau acolo şi înconjurându-i în timp ce eu şi Zayn intrăm, bineînţeles cu alţi oameni care să ne păzească spatele.

- Ce înseamnă asta Zayn? Întreabă unul dintre bărbaţii de la masa din faţa noastră, se pare că era o întâlnire cu cei din consiliul cartelului, bun şi aşa măcar îi anunţăm pe toţi de schimbările din conducere. Cine este el şi cum îndrăzniţi să ne distruge-ţi momentul de reculegere.

- Presupun că acest moment este luat pentru câinele acela de Diavol al vostru nu? Întreb aşezându-mă pe scaunul gol din capul mese, gest care a provocat mai multe mârâieli de la cei din sală.

- Ridică-te în momentul ăsta de pe scaunul lui sau îţi voi tăia beregata cu propria mea mâna, mă ameninţa unul dintre tipi şi după felul cum arată era Kev, unul dintre criminali cartelului, care după spusele lui Zayn era cel mai puternic de aici.

- Presupun că tu eşti Kev, Zayn mi-a spus câte ceva despre tine, te cred pe cuvânt că eşti în stare să mă omori aşa de uşor pe câte ai spus numai că nu ai s-o faci, mai ales că dacă faci o singură mişcare am o să fii mort.

Tipul îl priveşte pe Zayn care îi zâmbea batjocoritor şi care se aşează pe scaunul din dreapta mea de asemenea gol. Toţi cei de la masa mă priveau cu scârbă, probabil din cauza fetei mele, jumătate din ea fiind plină de cicatrici din cauza exploziei pe care Styles a provocat-o şi în care m-a lăsat să mor, deşii îmi spusese de foarte multe ori că sunt fratele lui, atunci când i-am spus că vreau să moară pentru că mi-a asasina sora, curvă sau nu era sora mea şi nu merită să moară doar pentru că nu a vrut să-i îndeplinească cerinţele bolnave.

- Ţi-am pus o întrebare acum câteva clipe, ce dracu cauţi aici şi de ce stai pe locul conducătorului nostru.

- Numele meu este Caleb Hermon, mi se mai spune aducătorul de moarte, dar nu contează asta, spre deosebire de Diavolul vostru pe mine nu mă deranjează că lumea să-mi ştie numele, eu sunt nemuritor, dar nu apuc să termin ceea ce aveam de spus pentru că luminile s-au închis, camera fiind înghiţită de întuneric.

Simt ceva tare şi ascuţit care-mi ameninţa beregata în timp ce câteva sunetele de corpul căzute pe podea se auzeau în jurul nostru. Luminile se aprind, în jurul nostru fiind mai multe cadavre, cadavre care aparţineau oamenilor mei, toţi erau morţi.În dreapta era Kev care mă privea fix în ochii în timp ce-şi ştergea cuţitul de sânge iar în stânga mea era fratele lui, Calum care făcea acelaşi lucru numai că în spatele lui mai era cineva, o fată şi la fel ca şi Calum avea în mână un cuţit plin de sânge. Zayn era în picioare, la gâtul lui era un cuţit ţinut de Niall, ceea ce mi-a dat de gândit pentru câteva clipe era cine ţinea cuţitul la gâtul meu, dar dacă Niall era încă viu, înseamnă că şi el era, la naiba cu tot.