My dangerous love

16

Am luat-o pe Camila înainte să m-a facă de râs şi mai rău. Cum doamne iartă-mă a ajuns ea în halul ăla şi curva lui Harry nici măcar un pic sifonata nu era. Cămilă plângea de rupea pământul pe locul din dreapta. Cred şi eu că plângea că îi era ruşine şi frica de mine pentru că ştia că v-a plati atunci când vom ajunge acasă şi o voi pedepsi pentru că s-a lăsat în faţa celor două târfe, a lui Harry şi a Elisei.

- Nu mai plânge iubito, îi spun încercând să o fac să tacă pentru că mă înnebunea.

- M-a făcut de râs şi cel mai rău e că nici măcar nu ea m-a atins ci o curvă. Curvă Elisei, spune suspinând..

- O să ne răzbuna stai liniştită, murmură eu.

- Zayn e periculos, Diavolul e periculos, te rog termină cu prostiile te rog, murmură ea speriată.

- O sa m-a răzbun pentru tot ce a făcut, tip şi imediat ce o văd tresărind îmi dau seama că nu trebuia să o fac.

- Eu îţi zic Zayn nu e bine, nu vreau să te pierd, şopteşte ea.

- Îţi zic că e periculos, te rog Zayn haide să plecăm departe, începem o nouă viaţă împreună, zice Camila cu ochii în lacrimi.

- Tu chiar crezi că aş începe o viaţă cu tine, zic râzând.

- Cum adică? Întreabă ea.

- Eşti doar o târfă proastă crezi că aş începe viaţa cu una ca tine? Pe tine te-au futut o groază pe lângă mine, eu vreau o alt fel de faţă, zic eu serios.

- Eşti doar un idiot, zice şi m-a plesneşte.

Am oprit maşina mi-am scos pistolul şi i-am tras în glonte direct în cap apoi am deschis maşina şi am aruncat-o pe marginea drumului plecând în trombă de acolo. Nu-mi pasă că am omorât-o, oricum avea să moară atunci când mă plictiseam de ea, dar cei doi vor plăti pentru că m-au făcut de ras. Opresc maşina în faţa casei mele, încercând să-mi trag sufletul, eram înnebunit de furie şi chiar nu-mi doream să dorm dar eram obosit după ce nu dormisem trei zile. Intru în casa ducându-mă spre living când mi-am dat seama că ceva nu este bine, cineva era în casa mea. Îmi scot pistolul şi intru în living luminile aprinzându-se imediat în faţa mea fiind mai mulţi bărbaţi care aveau armele aţintite spre mine.

- Cine sunteţi voi? Întreb furios.

- Prieteni aş vrea să cred, dar te rog i-a loc.

- Având în vedere că suntem în casa mea, pot lua loc şi fără permisiunea ta, spune-mi cine sunteţi şi ce vreţi.

- Ţi-am spus suntem prietenii tăi, aş vrea să vorbim dacă se poate fără arme desigur.

Las arma jos, punandu-mi-o la spate apoi mă aşez pe unul dintre fotoliile din fata canapelei acolo unde se afla şeful celor din living după câte se pare, apoi aştept să aud ce-mi spune.

- Se pare că ţi-ai luat-o destul de rău de la Diavol.

- Se pare că tu eşti cam informat despre ceea ce s-a întâmplat.

- Am ghicit că el este singurul de care-ţi este frică, dacă ar fii fost altul ai fii câştigat şi tu.

- De ce eşti aici?

- Sunt aici pentru că am nevoie de ajutorul tău.

- Pentru?

- Pentru a-l distruge pe Diavol, am ceva personal cu el şi familia lui, îmi spune şi ideea de-al distruge pe Harry mi se pare bună, dar ştiam că erau şanse să nu se întâmple şi asta, dar încercarea moarte nu are.