My dangerous love

18

Privesc în gol de mai bine de trei ore, de când Zayn a plecat de la spital doar pentru că probabil nu suportă să fie aici dacă totul merge prost. Doamne eram aşa de speriată pentru Caroline şi atât de furioasă pe fratele meu pentru că a făcut ceea ce a făcut, cum putea să fie aşa de idiot, cum putea să nu-şi de-a seama de ceea ce făcuse şi se purta cu mândrie. Doctorul care se va ocupa de cezariana deja spusese să o ducă pe Caroline în sala de operaţie aşa că totul începuse.

- Sper să fie totul bine, şoptesc şi-l simt pe tata luându-mă în braţe.

- Nu pot să-mi imaginez ce simte Harry, dar ştiu că mă sperie că peste două luni tu o să naşti, dacă v-a trebui să aleg şi eu între tine şi copiii, o să mor. Nu pot să te pierd iar.

- Nu o să mă pierzi tati, iar Caro va rămâne în viaţă şi îşi va creşte bebeluşul.

- Sper să fie aşa cum spui tu, dacă nu este o să fie un prăpăd şi tare-mi este frică pentru viaţa fratelui tău.

- Îţi este frică că Zayn o să-l omoare?

- Nu, îmi este frică că Harry o să-l omoare, sincer şi eu aş face una ca asta.

- Poate este mai bine să dispară, ştii tu Michael.

- Nu, este bărbat în toată firea, trebuie să-şi poarte sigur de grijă, sincer nu cred că ar pleca, deşi nu o arata îşi doreşte să-şi cunoască fiul sau fiica.

- Caroline nu a vrut să afle sexul copilului, a spus că orice ar fi o să-l iubească la nebunie.

- Are dreptate, nu contează ce este ci cât de multă iubire poate să aducă în viaţa cuiva.

- Te iubesc tati, spun şi-mi las capul pe umărul lui.

- Şi eu te iubesc micuţo.

Îmi privesc fraţii, Trent şi Tomas se jucau cărţi, dumnezeu ştie de unde le-au luat dar era o metodă bună de destresare mai ales că Tomas se ataşase mult de Caroline. Michael stătea şi privea fix un perete, probabil fiind îngândurat. Oftez şi mă ridic în picioare, mă durea spatele de atâta stat jos şi voiam să mă rog, aşa că după ce îi spun tatei unde mă duc pornesc spre capela.

*

Stătea pe una dintre băncile din capela şi priveam în faţa spre statuia lui dumnezeu şi masă plină de lumânări din faţa mea. Venisem aici să implore, să-l implore pe El să nu-mi ia sora în rai, să o lase aici cu mine, copilul ei avea nevoie de mama lui, să-l crească, să-l iubească.

- Oh doamne, totul este numai din vina mea, spun şi deşi nu speram să aud un răspuns.

- Nu Zayn, nu este vina ta.

- Ce faci aici? O întreb fără să o privesc, eram aşa de nervos pe ea.

- Am venit să mă rog pentru Caro, să fie bine, dar presupun că nu numai ea are nevoie de ajutor.

- Lasă-mă în pace, nu vreau să fi lângă mine.

- Zayn, şopteşte şi simt mâna ei pe umărul lui.

- De ce nu mi-ai spus?

- Nu ştiam ce să fac, doamne eram aşa de înfricoşata prima dată, apoi I-am spus Carolinei şi Michael a auzit şi mi-a interzis să-ţi spun.

- Cine era el să-ţi interzică să-mi cunosc copii, să-i văd pentru prima dată, să le aud bătăile inimi.

- Îmi pare rău, spune apoi se aşează lângă mine. Îmi pare aşa de rău, te rog Zayn iartă-mă.