My dangerous love

19

Deschid ochii când cineva a trântit uşa cu putere în spatele lui şi mă ridic în fund când o văd pe Cassandra intrând cu o tavă plină cu mâncare în mână şi privindu-mă cu milă, ceea ce nu-mi doream, milă niciodată.

- Scuze că te-am trezit, am închis uşa cu piciorul, spune ea aşezându-se pe marginea patului şi punându-mi tava de mâncare în faţă.

- Nu-i nimic, probabil este vremea să mă trezesc şi să mă apuc de treabă, nu crezi?

- Mănâncă, nu o să te apuci în seara asta sau următoarele de treabă, spune ea zâmbindu-mi înţelegător.

- De ce? Întreb confuză în timp ce-mi puteam unt pe o felie de pâine prăjită.

- Pentru că eşti plină de vânătăi şi slabă moaţa, aşa că nu o să te vrea nimeni, spune ea şi eu îi dau dreptate în mintea mea, cine şi-ar dori aşa ceva.

- Da, cred că într-o o săptămână am să-mi revin, dar până atunci aş putea să te ajut cu altceva, curăţenie mâncare sau orice se poate face aici.

- Roşe, avem oameni care se ocupă de asta, aşa că tot ce trebuie să faci este să te ocupi de tine, să te faci bine.

- Eşti sigură că nu pot să te ajut cu nimic cât îmi revin, nu prea vreau să stau degeaba plus că trebuie să strâng bani, mulţi ca să mă răscumpăr de la Harry.

- Roşe, el mi-a spus să nu-ţi dau nici un ban, spune ea şi eu mă înec cu bucată de pâine când aud ceea ce-mi spune.

- Înţeleg, nu vrea să mă răscumpăr de la el, vrea să muncesc toată viaţa aici doar ca să-şi ducă la capăt răzbunarea.

- Îmi pare aşa de rău Roşe, chiar îmi pare. Mi-a spus că trebuie să faci o listă cu tot ce-ţi trebuie în fiecare lună şi să i-o trimit lui, el v-a cumpără tot şi ţi le v-a aduce personal.

- Nu vreau nimic de la el, nu am nevoie de nimic, nici de mâncarea asta dacă este de la el, spun şi într-o criză de furie arunc tava pe podea, făcând-o pe Cassandra să tresară uimită de purtarea mea.

- Roşe, spune iar eu mă înroşesc şi mai tare la faţă.

- Îmi cer mii de scuze, doar că îl urăsc aşa de tare, doamne ce am făcut aşa de greşit încât să plătesc atât de scump pentru asta.

- Nu-i nimic Roşe, te înţeleg, o să-ţi aduc altceva de mâncare şi câteva haine, ce spui de o baie ca să te relaxezi?

- Ai dreptate şi îmi cer mii de scuze, o să curăţ eu după ce ies din baie, îi spun făcând referire la mâncarea de pe podea.

- Îl iubeşti Roşe, se vede în comportamentul tău că o faci şi te înţeleg şi eu am iubit la viaţa mea, numai că el nu a acceptat ceea ce sunt eu şi m-a părăsit.

- Ei bine măcar nu el te-a făcut asta, mulţumeşte-i măcar pentru asta, îi spun ridicându-mă din pat şi începând să strâng ceea ce am aruncat pe podea.

- Poate ai dreptate, doar că durerea încă este aici, încă dăinuie şi cred că v-a dăinui mereu, spune şi eu aprob taci, pentru că nu ştiam ce să-i spun.

Cassandra a plecat lăsându-mă singură aşa că după ce am terminat de strâns mizeria mă mers în baie unde am făcut o baie lungă şi relaxanta apoi m-am înfăşurat într-un prosop şi am ieşit din baie.Pe masă aveam o altă tavă cu mâncare iar pe pat aveam haine care spre uimirea mea erau destul de decente, adică sub nici o formă ca ceea ce-mi imaginam eu, adică acele haine din piele mulate sau lenjerii prea mulate că le poţi spune al doilea strat de piele.Mă îmbrac cu pereche de pantaloni şi tricoul şi după ce-mi şterg părul încep să mănânc în linişte. Eram mulţumită să fiu singură, aici puteam să fiu singură şi nimeni nu mă snopea din bătaie şi nu-mi ordona nimic, încă.