5

5.2K 259 6
                                    


Priveam cerul înstelat şi şi mă gândeam la ceea ce mi se întâmplase ieri, cu amărăciune din cauza amintirilor pe care le aveam. Harry dormea, adormise de când a ajuns acasă, nu am înţeles de ce dintr-o dată i să făcut somn, dar era alegerea lui şi i-o respecta. Era în camera lui iar eu în a mea. Astăzi mâncasem cât de cât, deşii pofta mea de mâncare era aproape de 0, ceea ce era destul de grav pentru că eu eram o mâncătoare excelentă. Servitoarele casei mi-au spus că îmi vor pregăti orice îmi doresc, aşa le-au ordonat Harry, dar privirile lor pline de milă îmi formau noduri în stomac şi nu puteam să mănânc. Aerul rece îmi revigora trupul, relaxându-mă total. Liniştea nopţii se sparge când un urlet se aude făcându-mi inima să sară din piept. Un alt urlet se aude. Alerg înnebunita până la uşa camerei lui Harry, eram înnebunită de spaimă pentru că nu ştiam ce naiba se întâmplă. Deschid uşa camerei şi rămân blocată în uşa când îl văd pe Harry în pat, dormind chinuit de vise. Alerg spre pat, urcându-mă lângă el apoi îmi pun uşor mâinile pe pieptul lui transpirat.

- Nu, urlă el şi îmi iau repede mâinile crezând că îmi spunea să nu-l ating dar îmi dau seama câteva clipe mai târziu că era din cauza visului care îl chinuia. Nu o să te las să o iei.

- Harry, trezeşte-te, îi spun împingându-l uşor pe piept. Visezi, haide deschide-ţi ochii.

Un alt urlet de data asta mult mai fioros iese din pieptul lui făcându-mă să tresar şi să-mi măresc ochii din cauza sperieturii. Mâinile mele erau încă pe pieptul lui transpirat.Mă ridic din pat şi alerg spre baie unde înmoi un prosop în apă rece, cred că avea febră de era aşa de cald şi de transpirat. Alerg înapoi spre pat şi îi încep să-i şterg faţa uşor ca să nu-l speri apoi cobor cu prosopul încet spre piept. Într-o fracţiune de secundă mâna lui o prinde pe a mea şi mă până să mă dezmeticesc trupul lui era peste al meu, ochii lui mă priveau confuzi în timp ce mâna mea era încă pe prosop.

- Îmi pare rău, şoptesc încercând să nu arăt prea speriată.

- Roşe, şopteşte şi eu zâmbesc stram încercând să nu-l enervez din cauza fricii mele. Ce dumnezeu făceai?

- Îmi pare rău, murmur în timp ce el se ridică de pe mine trăgându-mă după el, până când am ajuns amândoi să stăm fata în faţă în pat.

- Te-am rănit? Mă întreabă când îşi dă seama că nu-l privesc.

- Nu, mormăi dând din cap că o nebună ca să-şi de-a seama că nu mi-a făcut nimic.

- Eşti sigură?

- Da.

- Ce faci aici, de ce nu dormi?

- Te-am auzit urlând şi când am venit aici ardeai de febră. Te simţi bine? Vrei să-ţi aduc ceva, să mergem la spital?

Îl văd cum mă priveşte fix, de parcă eram o nebună apoi se ridică din pat, i-ai i-a pachetul de ţigări şi iese în balcon scoţându-şi o ţigare apoi după ce o aprinde îşi ridică privirea spre cer. Poate că dorea să fie singur, dar eram îngrijorată pentru el, chiar dacă nu merită pentru tot ceea ce mi-a făcut, totuşi niciodată nu mi-a plăcut că cineva să sufere, chiar dacă pe acel cineva îl urăsc de moarte. Ies cu paşi mici pe balcon şi mă apropii de el, dar nu îl ating, doar doream să ştie că sunt acolo.

- Poţi să te duci înapoi în pat, eu mă simt mai bine, îmi spune dar ştiam că mă minte, se vedea pe chipul lui că eram cam slăbit.

- Mă gândeam să mai stau puţin cu tine, dacă nu te deranjează, şoptesc iar el se întoarce spre mine, trăgând liniştit din ţigare.

Mă simţeam incomod din cauza felului cum mă privea, dar nu puteam nici să comentez, nu-mi doream să-l supăr, îmi era frică de ceea ce avea să-mi facă.Mă aşez pe unul dintre scaunele de acolo şi îl priveam la fel cum mă privea şi el. Era frumos, nu era superb, abdomenul plin de pătrăţele, pielea lui frumoasă, ochii lui mirifici, era de parcă toată frumuseţea se regăsea în el, probabil că frumuseţea exterioară o compensa pe cea interioară, pentru că interiorul lui era cu siguranţă putred şi urât. Închid ochii doar pentru câteva secunde, doar cât să-mi imaginez că mă aflu în altă parte dar un sunet la fel de puternic ca şi urletul lui Harry de mai devreme se aude, de data asta nu era un urlet, dar nici nu am timp să reacţionez ca Harry deja se aruncase peste mine, apărându-mă cu trupul lui.

My dangerous loveUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum