3

2.6K 162 2
                                    


Opresc în faţa blocului cu patru etaje în care locuia şi zâmbesc batjocoritor când ea mă priveşte ruşinată prin oglindă în timp ce-şi trezea frăţiorul care se pare că adormise pe timpul drumului care fusese destul de liniştit asta pentru că gândul meu este la mama şi tatăl meu. O ajutasem pe mama să fugă de tată, aceasta era în Bora Bora acum, dorea să fie departe puţin, apoi avea să se ducă la unchiul Niall şi mătuşa Sony care vor avea grijă să aibe tot ce-şi doreşte, doar pentru că tata este un imbecil asta nu înseamnă că eu sunt.

- Am ajuns? Aud vocea fratelui ei din spate.

- Da Tomi, haide trebuie să mergem acasă, îi spune soră lui şi eu simt căldura şi iubirea asta pentru sora mea, pentru ea aş face orice şi oricui doar ca să ţie cât de mult o iubesc.

- Ane trebuie să-i dau domnului restul de bani care mi-a rămas, chiar dacă el mi-a spus că să-i păstrez? Întreabă puştiul.

- Nu, spun repede înainte ca ea să răspund. Sunt ai tăi să-ţi cumperi ce vrei pe ei, bine?

- Îţi mulţumesc domnule. Ane pot să mă duc până la magazinul de la colţ?

- Sigur că poţi să te duci, dar să nu-ţi iei multă ciocolată, şti că nu poţi dormi.

- Da Ane, spune deschizând uşa maşini. Mulţumesc domnule.

Fratele ei închide uşa şi pleacă lăsându-ne singur, în tăcerea care apusese peste maşina mea. Era ciudat, eu nu eram niciodată aşa, nu în preajma unei fete, ceea ce mă enerva foarte tare, eu nu sunt aşa. Anelise coboară din maşină, eu la fel, la naiba trebuia să pun la punct fiecare treabă, trebuie să mă concentrez pe tot ceea ce fac, concentrarea înseamnă putere.

- Sper că o să ţi minte ceea ce ai promis, pentru că Alena poate să aibă un accident fatal sau fratele tău, cine ştie, o ameninţ şi ea începe să tremure.

- Nu ai face aşa ceva, spune dând din cap neînţelegând că eu chiar vorbeam foarte serios.

- Ba vorbesc foarte serios Anelise, crede-mă când îţi spun că vorbesc foarte serios.

- Te rog, spune apropiindu-se de mine, doamne cât arata de inocentă. Tomas nu ţi-a făcut nimic rău, te rog doar lasă-l în pace. Îmi voi respecta promisiunea oricând îţi doreşti.

- Bun, aşa te vreau, îi spun mângâind-o pe cap. Acum du-te acasă şi ţine minte, eu văd şi aud tot, m-ai ales la club, deci ţine-ţi gura închisă şi toţi jegoşi să aibe mâinile departe de tine.

- Da, nu o să las pe nimeni să mă atingă, dar promite-mi te rog că nu o să le faci rău Alenei şi fratelui meu.

- Nu o să promit dar o să-mi dau cuvântul, învăţa să ai încredere în el pentru că doar asta o să auzi de la mine.

Ea da din cap apoi face un gest pe care nu credeam că o să-l facă niciodată, adică totuşi o constrângeam să se culce cu mine, ar fi trebuit să simtă măcar greaţă când mă atinge, în schimb ea îşi duce mâinile în jurul taliei mele şi mă îmbrăţişează. Era aşa de micuţa, încât nici până la umăr nu-mi ajungea, bine şi eu eram destul de înalt. O îndepărtez uşor de mine, îi sărut repede buzele apoi mă întorc şi urc în maşină lăsând-o singură pe trotuarul din faţa blocului în care locuia, trebuia să plec de acolo cât mai repede, nu ştiu de ce dar mă făcea să o doresc, al naibii de tare. Telefonul meu sună, era un mesaj de la tata care-mi ordona să vin acasă.

*

Deschid uşa casei, casa în care am crescut, în care mama m-a învăţat ce înseamnă viaţa, în care tata m-a învăţat prima dată să trag cu pistolul şi în care m-a antrenat să devin ceea ce sunt astăzi. Ştiam unde se afla, locul în care-şi petrecea mereu timpul când era acasă, biroul lui. Deschid uşa şi intru fără să aştept permisiunea lui, niciodată nu am cerut-o. Tata stătea în faţa ferestrei imense, ţinând în mână un pahar de vodcă, băutura lui preferată.

My dangerous loveUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum