My dangerous love

17

Deschid ochii privind tavanul sălii de sport, după ce ultimele clipe de slăbiciune pe care corpul meu le resimţea după atâtea antrenamente la care am fost nevoit să dau tot ceea ce pot doar ca să mi-o scot din minte, asta pentru că simţeam că înnebunesc de-a binele. Trecuseră şapte luni, şapte luni în care nu ştiam cum să o uit, cum să fac să dispară din mintea mea, corpul ei, mirosul ei erau încă proaspete în viaţa mea. Îmi aduc aminte şi acum dimineaţa aceea în care m-am trezit şi ea dispăruse, iar tot ce-mi rămăsese de la ea erau câteva amintiri şi un bileţel prin care-mi spunea că să nu o caut, că doreşte să fie fericită, cu cineva care cu timpul o va putea iubi cum eu nu o fac, dar oare ea chiar nu-şi dădea seama că o iubeam cu toată fiinţa mea, chiar aşa de oarbă era să nu vadă. Nu am vorbit cu părinţi şi sora mea, ea nu s-a ţinut de promisiune, a plecat aşa că nici eu nu m-am ţinut de a mea decât parţial, m-am lăsat de băutură şi nu mă mai lupt aşa de mult dar totuşi o fac, era o chestie care mă destresa tare mult.

- Domnule, o aud pe una dintre servitoare vorbindu-mi.

- Ce s-a întâmplat?

- Va caută cineva la telefon, spune şi eu iau telefonul din mână şi îi fac semn să dispară.

- Da, mormăi şi tresar când aud vocea tatei.

- Trebuie să vii la spital, sora ta este pe care să nască.

- Cum adică este pe cală să nască, nu mai avea?

- Se pare că bebeluşul vrea să iasă mai devreme afară. Caroline te vrea acolo aşa că mişcă-te aici.

Tata îmi spune la ce spital este apoi îmi închide telefonul în nas. Tata încă era furios pe mine, avea tot dreptul desigur, ceea ce le-am spus, nici măcar nu merită să fiu iertat, deşi ştiu că mama suferă, oh suferă aşa de tare pentru că nu mă duc acolo, pentru că tata mi-a spus că nu mai sunt fiul ei, ştiu că o face. Acum trei luni unchiul Niall a venit la mine în vizită împreună cu mătuşa Sony. Unchiul era aşa de nervos pe mine că prima dată când m-a văzut mi-a dat un pumn în faţă şi mi-a spus că sunt un tâmpit iar mătuşa mi-a ţinut o morală de toate zilele în care a folosit foarte multe apelative la adresa mea. Mă ridic de pe podeaua săli de sport şi pornesc spre camera mea unde fac repede un duş.Mă îmbrac într-o pereche de blugi negri şi un tricou tot negru şi după ce mă încalţ îmi iau geaca şi pornesc spre spital, îmi era aşa de dor de toată familia mea, îmi era aşa de dor de ea, se pare că până la urmă sunt doar un nenorocit care ştie să facă lumea doar să sufere.

Deschid uşa spitalul şi după ce întreb la ce salon se afla sora mea pornesc spre lift unde urc şi apăs butonul etajului 9. Liftul urcă destul de repede şi imediat ce ies din lift aud un ţipăt, dumnezeule sper să nu fie al surori mele, sper că se ocupă de ea pentru că îl voi omora pe doctor dacă nepotul meu păţeşte ceva. Merg pe holul care mirosea a clor şi mă opresc când îmi văd familia. Mama arata aşa de obosită, parcă slăbise 10 kg iar tata avea cearcăne aşa de mari.

- Ai venit, aud vocea mamei şi durerea din ea mă făcut să tresar.

- Da, tata a spus că sora mea naşte, cum să nu fiu aici, spun apropiindu-mă de ei. Cum este?

- Este în salon, o să-i facă cezariană, copilul nu este aşezat cum trebuie.

- Mamă, spun şi ea se uită la mine. Cine este tatăl?

- Nu, nu ştiu, spune după câteva clipe.

- Roşe dacă ştii, spune-ne acum, îi ordonă tată care părea gata să scoată pistolul şi să-i omoare pe toţi din spital doar pentru că fiica lui năştea.

- Eu sunt, aud vocea celui pe care-mi doream să-l omor de acum multe luni.

Mă întorc şi în spatele meu apare Michael, împreună cu Tren cu Sebastian şi Tomas dar ultima persoană pe care o văd mă face să mă blochez.În faţa mea era o Anelise, o Anelise frumoasă care era însărcinată, dumnezeule era însărcinată.