My dangerous love

6

Moţăiam încă pe canapeaua din livingul lui Zayn aşteptând ca acesta să se întoarcă, deja trecuseră şase ore de când a plecat, soarele începea deja să apună iar faptul că fratele meu era aşa de fascinat de desenele de la tv pe care nu le-a văzut, acasă nu aveam toate aceste programe, asta dacă nu era tata acasă şi nu ne lasă să ne uităm la tv.

- Ane, aud vocea fratelui meu care stătea lângă mine. Îmi este foame, crezi că doamna Sonia s-ar supăra dacă i-aş cere ceva de mâncare?

- Dar nu este nevoie să-i ceri ei, îţi voi face eu.

Mă ridic de pe canapea şi după ce-i ciufulesc părul, asta era semnul meu de afecţiune pentru el pornesc spre bucătărie. Holul dintre bucătărie şi living era foarte mic, aşa că nu mi-a fost prea greu ca să o găsesc. Intru în bucătăria decorată cu cele mai noi aparate şi rămân uimită, deşi aici se pare că locuia doar Zayn, această cameră era mare şi luminată de lumina soarelui.

- Te pot ajuta cu ceva? Aud o voce din spatele meu aşa că mă întorc şi aproape mă ciocnesc de o doamnă trecută de cincizeci de ani, cu părul roşcat şi care mă privea curioasă.

- Bună ziua, spun şi întind mâna spre ea. Numele meu este Anelise, sunt sora lui Tomas.

- Oh, îmi pare bine să te cunosc, spune şi-mi scutură mâna cu foarte mult entuziasm. Spune-mi ai nevoie de ceva?

- Fratelui meu îi este foame, dar nu trebuie să vă deranjaţi, îi voi pregăti eu ceva, sunt sigură că aveţi multă treabă în această casă imensă.

- Eşti sigură? Nu mă deranjează să-i pregătesc eu ceva de mâncare.

- Da, spun şi îi zâmbesc, era foarte drăguţ din partea ei să-şi lase treaba doar ca să-l hrănească pe fratele meu dar de asemenea eu puteam să fac asta, mereu am făcut-o şi acum nimeni nu o să-mi ia locul.

- Ok, spune. Frigiderul este acolo, spune şi îmi face semn spre o debara care dacă stai să te gândeşti era fix cât în frigider. Iar pâinea este acolo.

Dau din cap şi mormăi un mulţumesc, făcând-o pe doamna Sonia să zâmbească apoi pleacă şi mă lăsa singură în bucătărie. Era ciudat să mă aflu aici dar totuşi nu chiar aşa de ciudat, nu ştiu de ce m-a gândesc la asta, dar parcă m-aş potrivi în această casă, de parcă aş putea să locuiesc aici. Priveam atentă feliile de pâine pe care le pusese în prăjitor când o mişcare în fata ochilor mei mă face să ridic privirea şi să scot un ţipat când văd un Zayn palid şi plin de sânge în faţa mea.

- Nu ţipa, spune şi îmi pun mâna la gură, speriată de cum arată.

- Dumnezeule, eşti bine? Îl întreb ducându-mă spre el şi trăgându-l până la masa din bucătărie.

- Sunt bine, spune aşezându-se pe scaun.

Nu-mi pasă că el mi-a spus că este bine, trupul meu tremura de frica aşa că fără să-mi dau seama încep să-l apuc de tricou, parcă căutând rana care sângera de pe corpul lui. Ştiam că plâng, îmi simţeam obrajii uzi din cauza lacrimilor. Eram speriată, nu ştiu de ce mă simţeam aşa de speriată, dar tot sângele ăla mă speria groaznic. Îi simt mâinile prinzându-le pe ale mele şi trăgându-mă în braţele lui, chiar dacă era plin de sânge nu m-am îndepărtat, trebuia să ştiu că este cald, că încă trăieşte.

- Sh, nu plânge micuţo. Eu sunt bine.

- Atunci tot sângele asta, de unde este?

- De la trădătorul pe care l-am torturat, ştii nimeni nu poate să se joace cu familia şi afacerile mele şi să scape nepedepsit.