My dangerous love

17

Joshep mi-a pus o maşină la dispoziţie care m-a dus până acasă, acolo unde sperasem că se afla el, dar nu era iar cei care păzeau casa mi-au spus că nu l-au văzut de când am plecat împreună la petrecere. L-am rugat pe unul dintre ei să-l sune, eu nu aveam un mobil aşa că nu aveam cum să-l sun, dar bărbatul mi-a dat mobilul lui după ce a apelat aşa că acum aşteptăm ca iubitul meu să răspundă.

- Da Fox, aud vocea lui imediat ce răspunde la telefon.

- Harry, sunt eu Rose.

- Ce vrei? Mă întreabă iar vocea lui nu era caldă, era aşa de rece încât mi-am simţit corpul îngheţând.

- Îmi pare rău iubitule, te rog vino acasă.

- Rose n-am chef de tine.

- Te rog iartă-mă, eram în stare de şoc şi nu mi-am dat seama ce spun, te rog.

- Ţi-am spus să mă laşi dracului în pace, nu înţelegi? Urlă el în telefon şi înainte să-i pot răspunde aud tonul, semn că mi-a închis.

Pic din picioare pe pietrişul de pe cărare nepăsându-mi dacă mă răneam în cădere, ce conta dacă mă răneam până la urmă, dacă Harry era furios pe mine, dacă nu dorea să-i fiu alături oare de ce să mai rămân în preajma lui. Fox, cel care-mi dăduse telefonul vine repede lângă mine şi încearcă să mă ridice de pe jos dar am început să mă zbat aşa că într-un târziu şi-a dat seama că nu avea cum să mă ridice de pe jos şi doar mă lăsat acolo, îndepărtându-se puţin. M-am întins pe pământul rece şi am început să vărs lacrimi amare.

- Domnişoara nu e bine să staţi acolo, spune alt bărbat care încerca să mă ridice de acolo, dar la fel ca şi la celălalt am început să mă zbat.

- Ţi-am zis să iei mâna de pe mine, nu o sa m-a ridic de aici până nu vine el şi dacă nu vine mă omor, urlu eu făcând ca o nebună.

- Domnişoara nu m-ai bine îl aşteptaţi în cameră? Întreabă şi doamne cât mi-aş dori doar să mă lase în pace.

- Tu eşti surd sau ce? Nu înţelegi că eu nu plec de aici până nu vine el, tip eu.

Matahala a plecat iar eu am rămas acolo pe jos plângând pentru că sunt aşa o idioată. Cum mama naibii am putut să zic cuvintele alea. Stăteam acolo jos de ore bune nici măcar nu m-am ridicat când matahala a venit iar şi a încercat să m-a ia pe sus. Până nu vine diavolul meu eu nu m-a ridic de aici.

*

Eram la locul meu unde ştiu că nimeni nu mă poate găsi pentru că nimeni nu ştie că mormântul mamei mele se afla aici, nici măcar Niall care era fiul ei, chiar dacă el nu se mai considera aşa. Stăteam şi mă uitam la cer aducându-mi aminte de cuvintele ei care mă loveau fix în inimă ca o suliţă ascuţită special pentru a mă dobora. Durea, durea al dracului de tare să mă gândesc la faptul că ea mă crede un monstru, ca ea se crede un monstru doar pentru că a omorât două persoane care au încercat să ne omoare. După mine acest fapt îmi sună a protecţie, prima dată a omorât pe unul dintre cei care doreau să ne omoare, a doua oară a omorât pe cineva care îi dorea răul şi care avea legătură cu cei care doreau să ne omoare.

- Hei mami, sunt eu Harry şi am venit să te văd. Ştiu că ai văzut ce s-a întâmplat, cred că şi pe tine te-a rănit cuvintele ei sau poate că eşti de acord cu ea, sincer nu ştiu ce să cred, îi spun eu pietrei funerare acolo unde apărea poza mamei mele. Poate înainte să o cunosc am fost un monstru dar după ce am cunoscut-o pe ea m-am schimbat, am început să-mi doresc mai mult de la viaţă, am învăţat că vreau să protejez persoanele din viaţa mea, dar ea nu a văzut asta, ea a văzut doar că sunt monstrul care eram înainte.