My dangerous love

PROLOG

- Anelise, aud strigătul mamei mele venind cel mai probabil din sufrageria casei în care locuiam.

- Vin mami, strig la rândul meu ăsta pentru că doream să mă audă.

Mă priveam pentru ultima dată în oglinda de pe uşa dulapului meu, eu Anelise Carter fata de 16 ani şi cu o viaţă cât se poate de perfectă. Părinţii mei sunt foarte iubitori. Mama mea este o femeie foarte bună care când vede un animăluţ neajutorat începe să plângă, de multe ori luându-l acasă până când îi găsea un adăpost, gest care-l făcea pe tata să o ia razna. Tata este cel mai bun om de pe pământ deşi are unele momente când se supără, este idolul meu în viaţă şi singura persoană pe care aş fii cea mai fericită să o numesc cel mai bun prieten. Tatăl meu şi cu mine suntem asemănători din punct de vedere fizic dar şi psihic. Am ochii căprui, păr negru, sunt destul de înaltă, exact ca fetele de vârsta mea, slabă şi foarte dulce. Niciodată nu m-a deranjat să ajute pe cineva chiar dacă la şcoală toţi zic că sunt prea naivă pentru binele meu. Am un frăţior mai mic pe nume Tomas. Tomas are 3 ani şi îl iubesc, ne înţelegem perfect, chiar dacă diferenţa dintre noi este destul de mare. Astăzi era ziua cea mare, plecăm în vacanţa cu familia, vacanţa pe care am aşteptat-o foarte mult, asta pentru că era prima vacanţă în care mergea şo Tomas, prima lui vacanţă şi ei bine sunt foarte fericită. Tata ne spusese aseară că această vacantă v-a fi o surpriză pentru toată familia, ceea ce mă făcea să fiu tare curioasă, curiozitatea fiind cel mai mare defect al meu. Ies din casă, se pare că eram ultima pentru că restul familiei mele erau deja în maşină, iar Tomas, frăţiorul meu sărea pe bancheta din spate, semn că era tare nerăbdător să pornim.

- În sfârşit, şopteşte tata zâmbind.

- Unde mergem? Întreb şi tata începe să râdă când vede că nu mai puteam să rezist presiunii create de curiozitate.

- Păi ştiu că ai vrut să vezi oraşul, aşa că ne-am gândit să mergem în Seattle, spune mama şi eu ţip de fericire în timp ce Tomas începe să se holbeze pe geam, era principala lui ocupaţie când eram în maşină.

Mda noi stăm într-un oraş micuţ de pe lângă Seattle. Mama ştia că vreau să merg acolo când o să plec la facultate, dar mai este până atunci. Drumul a fost la fel ca întotdeauna mereu cântăm, mereu râzând. Stăteam şi m-a uitam pe geam, Tomas dormea pentru că era deja seară. Tata se uita înainte apoi Tomas s-a trezit plângând aşa că mama încercat să îl liniştească.

- Dragă stai la locul tău te rog, nu pot să conduc, zice tată foarte serios, iar după voce îmi dădeam seama că era tare obosit, ştiam că aseară a fost la munca şi că astăzi nu a dormit deloc.

- Dar Tomas, îi spune mama îngrijorată de plânsetul fratelui meu mai mic.

- Anelise ocupate tu, ordona tata şi mama se aşează la loc pe scaunul ei.

Tomas a adormit după vro ora iar de data asta în braţele mele şi faptul că el dormea mă făcea şi pe mine să vreau să dom. Închid ochii încercând să adorm deşi ştiam că nu voi putea, eram prea obosită şi eu niciodată nu adormeam în maşină, aşa că după multe alte minute în care mă chinui să adorm mă las păgubaşa. Stăteam pe locul meu, cu fratele meu lipit de mine, el încă dormind şi priveam cerul înstelat când o aud pe mama ţipând şi imediat simt maşina smuncindu-se de pe şosea. Capul meu se loveşte tare de portiere, făcându-mă să-mi pierd cunoştinţa.

* * *

Peste tot era întuneric, unde te uitai numai asta vedeai. M-a învârteam când am văzut o lumină aşa că m-am gândit să merg spre ea. Intru în lumina apoi simt cum încep să mă trezesc. Mă uit în jurul meu şi văd că sunt într-un salon. Mă uit mai bine şi îl văd pe tata ţinându-l în braţe pe Tomas care dormea iar tata plângea. Oare unde e mama, ea de ce nu este aici?