My dangerous love

5

Stăteam încă pe canapeaua din living de m-ai bine de 14 ore şi aşteptam, îl aşteptăm pe Zayn să o aducă pe mama lui înapoi doar ca să pot pleca şi eu de aici, sper totuşi să fiu măcar întreaga. Domnul Harry era de asemenea aici cu mine, dar faptul că era beat mangă şi că el era încă treaz îmi spunea ceva, că era o fiinţă uimitoare pentru că în ultimi 4 ani, de când tatăl meu s-a apucat de băutura nu era aşa de coerent şi era m-ai tot timpul în stări de somnolenţă.

- Domnule, aud o voce din spatele meu aşa că mă întorc spre bărbatul de acolo.

- Ce doreşti Smith.

- A venit.

Nu ştiu de ce dar imediat ce am auzit acele două cuvinte inima mea a început să bată mai tare, palmele să-mi transpire şi gândurile să-mi zboare la el, la Zayn care tocmai intră în living. Era superb, ochii lui verzi deşi obosiţi străluceau în lumină, hainele lui negre îi veneau turnate şi părul lui castaniu şi ciufulit făceau ca în mine să crească o poftă de a sări pe el. Faţa lui era împietrită, era foarte serios ceea ce m-a oprit din a face ceea ce doream să fac.

- Văd că nu ai adus-o pe mama ta, deşi ţi-am spus clar că fata moare, spune domnul Harry prinzându-mă de mână şi trăgându-mă de pe canapea în picioare în faţa lui Zayn.

- Eşti bine Ane? Mă întreabă el ignorându-şi total tatăl care îmi zdrobea mâna. Ţi-a făcut ceva?

- Nu, şoptesc încercând să nu-i arăt cât de mult mă durea braţul.

- Unde este mama ta, spune domnul Harry de data asta citeam în tonul lui o dorinţă de moarte.

- Sunt aici, spune o voce de femeie care tocmai iese din spatele lui Zayn.

Înghit în sec şi rămân uimită de frumuseţea femei din faţa mea, pentru că era superbă. Părul lung şi roşu prins într-o coadă de cal, hainele simple dar totuşi scumpe, ochi ei care păreau aşa de trişti. Era micuţă de statură, puţin m-ai înălţa decât mine dar totuşi micuţă pentru soţul pe care-l avea. Simt cum braţul îmi este eliberat aşa că fără nici un fel de reţinere alerg până în braţele lui Zayn care-şi privea părinţi fix.

- Ai făcut bine că m-ai ascultat fiule, acum i-aţi târfa şi dispăreţi din faţa mea, eu şi mama ta avem ceva de lămurit, spune domnul Harry privindu-şi în tot acest timp soţia.

- Nu v-a las singuri, spune Zayn împingându-mă în spatele lui, de parcă-şi dorea ca eu să plec de acolo cât m-ai repede în acelaşi timp dorea să-şi protejeze şi mama.

- Puiule, nu-mi va face nici un rău, niciodată nu mi-a făcut.

- Ha, asta este o minciună şi o ştim amândoi mama.

- Zayn, spune ea hotărâtă. Tatăl tău era tânăr, da m-a rănit dar l-am iertat pentru atunci, îl iubeam nespus de mult.

- Şi acum nu o mai faci? Întreabă domnul Harry care părea gata să turbeze de nervi.

- Zayn te rog să pleci, este timpul că eu şi tatăl tău trebuie să vorbim.

- Eşti sigură mama?

- Da, spune ea de data asta tonul fiindu-i îndulcit.Ai grijă de faţă, pare speriată, o să te sun să-ţi spun ce am hotărât.

- Bine mamă, spune el apoi se duce lângă ea o îmbrăţişează, îi sărută obrazul şi îi zâmbeşte.

O iubea, el bărbatul care părea tare ca piatra, care ar omora o persoană fără să clipească era capabil de iubire. Îşi iubea mamă, se vedea cât de tare o iubea, de asemenea îşi iubea şi tatăl, chiar dacă nu arata, se vedea că îl respecta nu că îi era frică de el aşa cum îmi era mie. O priveşte fix câteva clipe pe mama lui apoi vine spre mine, mă prinde de mână şi mă trage după el afară din casă, lăsându-i pe cei doi singuri, sincer cred că aşa era m-ai bine.