Pentru că te-am cunoscut

Plicul este pentru tine!

Ziua de vineri sosise. Tom se trezi devreme, încrezător. Se îmbrăcă elegant, alegând un costum menit să impresioneze antrenorul echipei de fotbal a liceului.

Jessica tocmai se trezise și, în timp ce cobora scările, îl observă pe tatăl ei într-o ținută pe care nu o purta prea des.

"O, tata, nu știu ce te-a convins să te îmbraci așa, dar sper să se întâmple mai des. Îți stă fenomenal, ba chiar pari mai tânăr," zise Jessica râzând.

"Am o întâlnire importantă astăzi la muncă, trebuie să iasă totul exact așa cum am plănuit. Am să iau totul drept un compliment," răspunse el, ajustându-și cravata cu un zâmbet mândru pe buze.

"Mult succes, îți țin pumnii," spuse Jessica și-l îmbrățișă călduros pe tatăl ei.

Ajuns la liceu, Tom întrebă de unul dintre gardieni unde îl poate găsi pe antrenorul echipei de fotbal și, în cele din urmă, fu condus la terenul de fotbal.

"Bună ziua, domnule. Scuzați deranjul, sunt Tom Jones."

"Bună ziua, nu e nicio problemă. Sunt Naill Petters, mă bucur să vă cunosc. Vă pot ajuta cu ceva?" răspunse antrenorul, întinzându-i mâna cu o privire curioasă.

"Sunt directorul sportiv de la Academia 'Harrow' din Londra și vizitez de obicei licee din țară care au o echipă de fotbal, pentru a dona materiale ce ajută la desfășurarea orelor de sport și chiar sume de bani pentru turnee sportive."

"Atunci este o onoare să vă cunosc și să vă avem astăzi la antrenamentul nostru," spuse antrenorul, arătând un zâmbet plin de mândrie.

"Onoarea este de partea mea. Am auzit că aveți o echipă foarte solidă. Ați putea să-mi prezentați echipa puțin, dacă nu vă deranjează?"

"Așa este, sunt mândria liceului, mai ales Brouce, căpitanul echipei," răspunse antrenorul, îndreptându-și privirea spre terenul de antrenament.

"Mi-l puteți arăta, vă rog, dar să nu-l distrageți de la antrenament."

"Desigur, este numărul zece," spuse Naill, indicând un tânăr în mijlocul terenului, executând o serie de pase precise.

"Se vede că este foarte talentat. Ar putea ajunge departe în lumea acestui sport," observă Tom, analizându-l cu atenție.

"Își dorește enorm să meargă după liceu la Academia 'George Leonard' din Barcelona."

"Este un loc prestigios și, de asemenea, foarte costisitor," zise Tom, ca și cum ar fi avut o experiență vastă în domeniu.

"Cine intră acolo are viitorul asigurat, dar din câte știu, nu și-l poate permite acum. Echipa nu știe, dar locuiește cu mătușa lui, iar părinții săi au murit acum mult timp într-un accident rutier," explică antrenorul cu o tristețe reținută în glas.

"Un trecut plin de tragism, și totuși, ceva îmi spune că va reuși. Ar trebui să mă retrag. Colegii mei vă vor contacta pentru donație. Mulțumesc pentru informații și pentru timpul acordat. O zi frumoasă!" Apoi se retrage.

Tom se mulțumi cu tot ceea ce obținuse; era suficient pentru ca planul său să se desfășoare conform așteptărilor. Merse cu mașina la un colț de stradă din apropierea liceului, așteptându-l pe Brouce să iasă de la cursuri.

După două ore de așteptare, îl zări mergând spre casă. Coborî din mașină și merse după el, simțindu-se de parcă întregul său plan ar fi fost pe cale să prindă contur.

Îl văzu oprindu-se pentru a tasta un mesaj, moment în care Tom îl întrerupse.

"Mă scuzi, tinere, ai o clipă?"