Pentru că te-am cunoscut

Un diagnostic crunt

Pe coridorul spitalului, familia Jones aștepta cu inima strânsă, sperând că un doctor le va aduce vești îmbucurătoare despre starea Jessicăi. Timpul părea să se scurgă lent, iar îngrijorarea le apăsa sufletele.

După două ore de așteptare, în sfârșit a apărut doctorul George Wilson, cel care preluase cazul Jessicăi.

„Bună ziua, sunt George Wilson. Sunteți domnul și doamna Jones?" întrebă doctorul cu o voce calmă, dar plină de gravitate.

„Da, noi suntem. Cum se simte fiica mea, domnule doctor? E bine?" întrebă Tom, cu vocea tremurândă de neliniște.

„Din păcate, domnule Jones, veștile nu sunt prea bune. În urma analizelor, am descoperit o tumoră cerebrală benignă localizată pe lobul frontal. Acest tip de tumoră, cunoscută sub numele de meningiom, este adesea benignă și se dezvoltă lent. Poate fi cauzată de factori precum stresul cronic sau expunerea la radiații, dar adesea cauza exactă nu este cunoscută," răspunse doctorul, cu un ton îngrijorat.

Victoria, copleșită de durere, a început să plângă.

„Dar există vreun tratament? Se poate trata? Vă rog, faceți tot ce este posibil..." imploră Victoria, cu lacrimi în ochi.

„Dacă ați fi venit cu măcar o lună în urmă, ar fi fost mult mai ușor de tratat. Meningiomele se pot extinde și, în unele cazuri, pot provoca presiune asupra structurilor cerebrale adiacente. Nu ați observat nimic în neregulă cu fiica dvs. până acum?" întrebă doctorul, privind cu atenție.

Tom își aminti de ziua în care Jessica și Vanessa s-au întâlnit pentru prima dată. Atunci, Jessica a leșinat brusc. Dacă ar fi mers la spital atunci...

„Acum aproximativ o lună, a leșinat fără vreun motiv aparent, dar de atunci nu s-a mai simțit rău," explică Tom, cu vocea încă tremurândă.

„Înțeleg. Vă rog să-mi spuneți dacă a fost diagnosticată vreodată cu depresie. Aceasta este o informație esențială pentru stabilirea unui plan de tratament." continuă doctorul.

„Da, recent, răspunse Victoria cu o notă de tristețe în voce. Eu sunt psihologul ei."

„Și mama și psihologul?" întrebă doctorul cu o notă de curiozitate.

„Sunt mama vitregă. M-am căsătorit recent," adăugă Victoria cu un oftat adânc.

„Vă mulțumesc pentru informații. Mă voi consulta cu colegii mei și revin cât de curând posibil. Între timp, ar fi bine să o chemați și pe mama biologică a Jessicăi."

Victoria îl îmbrățișează pe Tom cu căldură.

„Desigur, voi face asta."

"Va fi distrusă când va afla, spuse Victoria, sunt eu, și sunt doar mama vitregă..." adăugă oftând.

Tom scoate telefonul cu reținere și apelează numărul Vanessei.

„Alo, Vanessa, sunt Tom. Poți veni te rog la spitalul Red Roses? E urgent!"

„Nu mă speria, ce s-a întâmplat?" răspunse Vanessa, îngrijorată.

„Jessica... nu e bine. Îți explic imediat ce ajungi..." spuse Tom, înainte de a închide apelul.

După o jumătate de oră, Vanessa ajunse în fugă, cu ochii umpluți de lacrimi, căutând disperată să-l găsească pe Tom.

„Tom, ce s-a întâmplat? Te rog, spune-mi că nu e ceva grav..." strigă Vanessa, abia reușind să-și stăpânească emoțiile.

„Aș vrea să te pot minți că e totul bine, dar nu pot. Doctorul ne-a spus că e vorba de un meningiom. Va veni în curând să ne explice mai în detaliu," spuse Tom, cu vocea strânsă.

În scurt timp, doctorul Wilson se apropie de ei.

„Bună ziua, mă bucur că sunteți aici. Presupun că sunteți mama biologică a Jessicăi?" întrebă doctorul.

„Da, eu sunt. Vă rog, e totul bine? Se poate opera?" întrebă Vanessa, cu glasul tremurând.

„Am o veste oarecum bună. Tumora este benignă și tratabilă, de obicei prin intervenție chirurgicală. După operație, se poate necesita radioterapie pentru a reduce riscul de recidivă. Până a ajunge la operație, este important ca Jessica să fie evaluată pentru starea ei psihologică, un stil de viață echilibrat și suportul emoțional pot contribui la recuperare," explică doctorul. Vom avea nevoie pe cât posibil să stimulăm producția de serotonină și endorfină, cel puțin în următoarele luni.

„Adică ar trebui să fie fericită tot timpul? Cum anume?" întrebă Vanessa, încă nelămurită.

„Într-un fel, da. Îmbunătățirea stării ei emoționale poate sprijini procesul de recuperare. Este esențial să evităm factorii de stres și să încurajăm activitățile care îi aduc bucurie. Dacă știți ca o bucură ceva anume, încurajați-o să facă acele lucruri," răspunse doctorul.

„Dar aceste substanțe, serotonina și endorfina, nu pot fi administrate pe altă cale decât naturală?" întrebă Tom, cu fruntea aplecată.

„Serotonina și endorfina sunt neurotransmițători care se eliberează în mod natural în organism, dar nu există tratamente farmaceutice specifice pentru a le înlocui complet. Totuși, antidepresivele și alte medicamente pot ajuta la gestionarea simptomelor asociate cu depresia, dar fiind deja tratată cu astfel de substanțe, mă tem ca nu vor aduce rezultate. Voi prescrie o rețetă pentru ameliorarea durerilor de cap care pot apărea. Dacă tumora nu se micșorează după opt săptămâni, va trebui să luăm în considerare opțiuni mai agresive, cum ar fi chimioterapia," explică doctorul.

„Am înțeles, domnule doctor. Vă mulțumim din suflet," spuse Tom cu recunoștință.

„Deci ce ar însemna toate acestea mai exact?" întrebă Vanessa.

„Înseamnă că, de acum înainte, trebuie să facem tot ce ne stă în putință pentru a asigura un trai fără suferință pentru Jessica. Chimioterapia nu este plăcută; are efecte adverse care pot afecta pielea, unghiile și poate provoca pierderea părului. Acest lucru ar putea fi devastator pentru starea ei emoțională," adăugă Victoria cu un ton îngrijorat.

„Nu, nu putem permite așa ceva," răspunse Vanessa, indignată.

„Merg să întreb dacă putem intra să o vedem," spuse Tom trist.

„Bună ziua, îmi cer scuze pentru deranj, știți cumva dacă domnișoara Jones poate primi vizite?"

„Bună ziua. Începând de mâine, vizitele vor fi permise doar cu echipament corespunzător. Acum este încă sub investigație," răspunse asistenta.

„Am înțeles. Vom reveni mâine, atunci," spuse Tom, cu o notă de resemnare.

Familia Jones plecă acasă cu hotărârea clară de a face tot ce le stă în putință pentru a o proteja pe Jessica și a-i asigura un viitor fără suferință. În mintea fiecăruia dintre ei, se conturase o determinare de neclintit: vor lupta necontenit pentru ca Jessica să fie fericită și sănătoasă, orice ar fi. Știau că de a doua zi, fiecare decizie, fiecare acțiune trebuia să fie un pas înainte spre vindecarea ei. Nu se mai pune problema de eforturi prea mari sau sacrificii prea mari; pentru Jessica, erau dispuși să înfrunte orice provocare, convinși că împreună vor depăși orice obstacol.