Pentru că te-am cunoscut

Poate că semănăm...

În cele din urmă, Jessica, cu cartea strânsă la piept, se îndreptă debusolată spre stația de autobuz. I se părea atât de ciudat tot ceea ce se întâmplase. Din tot ce citise până acum, iubirea părea să fie ceva diferit.

„Și cum anume să te îndrăgostești în câteva secunde?" se întrebă ea. „Din ceea ce am citit eu, oamenii nu se îndrăgostesc așa deodată..."

O mare parte din viața ei era trăită după cum îi dictau cărțile. Puțin mai târziu avea să descopere că ceea ce i se întâmplase adineauri în bibliotecă era similar cu ceea ce i se întâmplase lui Florentino Ariza, personajul principal din cartea pe care o împrumutase.

Acum știa clar, aparențele înșeală, nimic nu e ceea ce pare a fi. Totuși, ar fi trebuit să știe asta, având în vedere că tot liceul o judeca greșit încă din prima zi în care a căzut urcând scările.

La fel ca Jessica Jones, Bruce Matthews era înțeles greșit. Părea genul de băiat care are totul, când de fapt nu avea aproape nimic.

Orfan încă de la vârsta de doisprezece ani, locuia alături de mătușa sa Karen într-un apartament micuț din centrul orașului Crown Town.

Pentru el, viața nu surâsese niciodată cu adevărat. La vârsta de nouă ani își pierduse tatăl, cel care îi insuflase pasiunea pentru fotbal, iar la scurt timp după aceea și-a pierdut și mama.

Moartea mamei lui l-a schimbat brutal. Îi era rușine de tot ceea ce reprezenta acum. Se temea să-și dezvăluie adevărata viață, de aceea nimeni din liceu nu știa despre trecutul său plin de tragism.

Își jurase că va face orice sacrificiu pentru a reuși în viață și pentru a avea o familie frumoasă, în care banii să nu fie niciodată o problemă.

Prins mereu între școală și fotbal, nu apucase niciodată să se bucure cu adevărat de viață. Era convins că Dumnezeu nu îl mai iubește...

Cel mai mare vis al său era să ajungă la Academia Sportivă „George Leonard" din Barcelona, un loc prestigios pe care, din păcate, nu și-l putea permite.

Pasiunea sa pentru fotbal îl făcea să fie cel mai bun din echipă, de aceea el era căpitanul acesteia.

Dacă Jessica își trăia viața după ceea ce citea, Bruce își trăia viața după cum îi dictau ceilalți. Se temea să arate ceea ce era el cu adevărat-un băiat gentil, dulce, deștept-de aceea citea cât mai departe de liceu, fiindu-i teamă că va fi luat în derâdere dacă va fi văzut citind.

În termeni simpli, Jessica se temea să fie zurlie, iar el să fie cuminte!

Ambii se temeau să arate cine erau de fapt și acceptau ca viețile lor să fie controlate de oricine altcineva în afară de ei înșiși.

Între timp, Jessica ajunse acasă unde, din nou, nu găsi pe nimeni. Avea uneori impresia că locuiește singură. Urcă liniștită în camera sa, unde se aruncă pe pat, cu fața în sus, și începu să zâmbească.

Îi apărea numai imaginea cu Bruce citind printre rafturi. „Am făcut-o, nu pot să cred, nu voiam și totuși am făcut-o. Altfel nu-mi imaginez de ce mă gândesc într-una la el." Își scoase din sertarul noptierei caietul de poezii și începu să scrie:

Printre rafturi l-am zărit
Și a iubirii dulce adiere
Inima din piept mi-a trăsnit
Fiind dragoste la prima vedere

Căci ochii mei tăcuți l-au căutat
Sufletul acela, dureri are să-mi stingă
Nu pot să cred că ziua de azi m-a învățat...
Că un om îți poate intra în suflet,
și fără să te atingă...

Simțea că din momentul acela, viața sa avea să se schimbe. Magia primei iubiri începea să se cuibărească în sufletul său pur, neatins de niciuna dintre săgețile iubirii.

„Așa, și acum ce o să se întâmple...?" își zise ea închizând caietul.

Necunoscându-l prea bine, Jessica nu știa că Bruce era căpitanul echipei de fotbal și de aceea nici nu ar putea anticipa că era iubitul fetei care îi adusese cea mai mare suferință încă de la începutul liceului.

Bruce era împreună cu Tessa Scott, șefa majoretelor, o persoană minunată care deja o știa și o îndrăgea. Cum nu? Prietena cea mai bună a Jessicăi...