Pentru că te-am cunoscut

Luați plicul înapoi!

„Atunci când ceea ce ai iubit se transformă în ceea ce urăști, înseamnă că n-a fost vorba nicicând de iubire."

Brouce nu suporta gândul că Jessica ar putea fi supărată, mai ales acum, când totul mergea bine pe plan de sănătate. Trebuia să existe o cale prin care ea să poată sărbători din nou Crăciunul. Avea nevoie urgentă de un plan bun. Stând în sufrageria luminată doar de câteva lumânări parfumate, Brouce își frământa mâinile, încercând să-și adune gândurile.

De când bunicii ei muriseră, Jessica nu mai sărbătorise Crăciunul. Aceasta însemna că, probabil, își petrecuse sărbătorile împreună cu ei, cel mai probabil la casa din pădurea Marison. Brouce se plimbă agitat prin cameră, încercând să-și amintească detalii pe care Jessica i le povestise despre Crăciunurile trecute, dar nu-și amintea nimic.

Era conștient că nu putea plănui totul de unul singur, așa că alergă spre îndrumarea „tatălui socru". Cu inima bătându-i tare în piept, îl sună pe Tom. Ideea briliantă oferită de Brouce îl făcu pe Tom să regrete că într-o zi, acest om va deveni doar o simplă cunoștință. Tom prinsese mare drag de Brouce, chiar dacă îl lua adesea la mișto.

După ce stabiliră planul principal, așteptară până în ziua de sâmbătă, douăzeci și trei decembrie, când Jessica trebuia să meargă la analize cu Victoria. Toate materialele necesare erau deja achiziționate, astfel încât magia Crăciunului se putea așeza liniștită prin fiecare colț al casei.

„Știi, o să-mi fie chiar dor de tine, domnule Matthews," spuse Tom bătându-l ușor cu palma pe spate. „Am momente când tot uit de pactul nostru."

„Știți, domnule, eu nu prea am cum să uit de el," răspunse Brouce pe un ton descendent, simțind o greutate în piept.

„Deci, uite cum vom face: bradul va fi împodobit de câștigătoarea concursului. Noi doi vom fi jurații. Însă avem o problemă majoră," adăugă Tom, ridicând o sprânceană.

„Care anume? Nu trebuie să existe nicio problemă!" insistă Brouce, cu o urmă de neliniște în voce.

„Fetele erau trei în trecut, acum sunt doar două și n-ar fi la fel..." adăugă Tom, oftând adânc.

„Ce spuneți de fosta soție a dvs.? Sunt foarte sigur că Jess ar fi fericită să o revadă," propuse Brouce, simțind că inima îi bate mai repede.

„Nu ai idee ce s-a întâmplat ultima dată când a văzut-o, dar încercăm. Eu mă ocup de Vanessa, iar tu, cum mi-ai promis ieri, să aduci pianul!" spuse Tom, strângându-i mâna cu entuziasm.

Totul era pregătit acum. Magia sărbătorilor de iarnă aducea un sentiment copleșitor de bucurie. Peisajul alb îndemna neapărat la o bulgăreală pe cinste!

Prima zi de Crăciun sosise în sfârșit, însă, ca de obicei, Jessica avea de gând să piardă vremea scriind în camera sa. Coborî la bucătărie pentru a lua câteva gustări, dar observă că părinții ei erau plecați. Ciudat, dar nu neașteptat.

„Poate sunt în oraș," își zise, ridicând din umeri.

În timp ce urca scările liniștită, auzi telefonul sunând. Se opri brusc, simțind cum un fior rece îi străbate spatele.

„Da, tata, ce este?" răspunse parcă fără vlagă, încercând să-și controleze tremuratul vocii.

„Am mers cu Victoria la cumpărături și ne-a sunat adineauri un vecin al bunicilor. Casa arde, te rog vino repede!" minți Tom, încercând să pară cât se poate de disperat. Vocea lui tremura, adăugând realism la minciuna sa.

„Poftim? Nu, Doamne, chemați repede pompierii, ajung imediat!" Închise speriată și ieși în stradă în papucii de casă, alergând disperată. Inima îi bătea nebunește, iar respirația i se tăia de panică.