Pentru că te-am cunoscut

O portiță de scăpare

Tom ajunse la spitalul Red Roses cu sufletul plin de nerăbdare, dorindu-și nespus să își ducă fiica acasă. Intrând în salonul Jessicăi, o găsi privind nostalgic pe fereastră. În curând, și Victoria apăru, aducând cu ea o atmosferă de bucurie.

"Pregătită să reîntregim familia?" strigă Victoria veselă, intrând pe ușă.

"Ce mă bucur că ați venit, luați-mă de aici, vă rog," răspunse Jessica, cu ochii sclipind de fericire.

"Imediat cum ajungem acasă, vei fi din nou stăpâna casei," glumi Tom. "Te poți ridica? Mergi cu Victoria să te schimbi. Trebuie să vină domnul doctor să semnez fișa de externare și vei fi liberă."

După ce salonul se eliberă, doctorul Wilson își făcu apariția.

"Bună ziua, domnule doctor!" îl întâmpină Tom.

"Bună ziua, domnule Jones. Vă așteptam, semnați aceste fișe, vă rog."

"Desigur, dar n-am niciun pix la mine," răspunse Tom cu o ușoară jenă.

"Nici eu... Dar să vedem, poate am unul prin sertare," spuse doctorul, căutând prin birou. Găsi în schimb o foaie ruptă din agendă. O privi atent și observă că era o poezie scrisă pe ea.

"Fiica dumneavoastră scrie poezii?" întrebă el, citind cu interes.

"Da, din câte știu. Dar de ce?" întreba Tom curios.

"Ei bine, domnule Jones, cred că v-am găsit o portiță de scăpare pentru situația în care vă aflați," continuă doctorul, cu o expresie enigmatică.

"Nu înțeleg." spuse Tom, evident nedumerit.

"Foaia aceasta conține o bucată din sufletul fiicei dumneavoastră. Luați-o, vă rog," îl încurajă doctorul.

Tom luă foaia și începu să citească. Era o poezie de dragoste. Se simțea ciudat și oarecum confuz. Fiica lui era îndrăgostită, iar el nu știa cum să reacționeze.

"Ce legătură are această poezie cu starea fiicei mele?" întrebă el.

"Ei bine, eu sunt doar un simplu doctor, dar vă pot spune că dacă scrie cu atâta pasiune despre cineva, acel băiat îi aduce o fericire deosebită. Cunoașteți probabil sentimentul iubirii din adolescență."

"Deci, fericirea fiicei mele depinde acum de un băiat?" spuse Tom, încă surprins.

"Mai mult decât atât, în acest moment starea sa de sănătate și eforturile dumneavoastră de a-i menține o stare pozitivă depind de prezența acestui băiat."

"Poate nu va fi necesar să o arunc în brațele vreunui papă-lapte..." spuse el mâhnit. "Ați putea totuși în următoarele luni să nu-i pomeniți fiicei mele despre situația ei? Cred că ar neliniști-o să afle de adevăratul diagnostic."

"Dacă credeți ca asta va ajuta..." spuse medicul, nedumerit. "Ne revedem peste două săptămâni."Apoi se retrase.

Tom se simțea bulversat, dar abia aștepta să îi povestească totul Vanessei și Victoriei.

Familia Jones ajunse în cele din urmă acasă. Casa părea să prindă din nou viață cu Jessica în ea. Înainte de a urca în camera sa, Jessica rămase la masa din bucătărie cu tatăl ei pentru câteva momente.

"Trebuie să îți spun ceva," începu Tom.

"Ce anume?" întrebă Jessica cu o urmă de îngrijorare.

"Am discutat cu domnul Stuart despre ce s-a întâmplat zilele trecute la liceu. A analizat camerele de supraveghere și a identificat fetele acelea."

"Nu... Acum vor avea probleme din cauza mea," spuse Jessica, panicându-se.

"Nu din cauza ta, ci din cauza lor. Ceea ce ți-au făcut este de neiertat, iar domnul director a fost foarte supărat. Vei avea parte de protecție din partea lui de acum înainte. Luni, când te reîntorci la liceu, să mergi la el, vrea neapărat să te vadă."

"Aș încerca să mai zic ceva, dar încă mă doare capul. Nici nu m-aș mai întoarce la liceu după câte s-au întâmplat," mărturisi Jessica, obosită.

"Lucrurile se vor întâmpla de acum înainte așa cum îți dorești tu, îți promit asta. N-aș suporta să mai verși vreo lacrimă, decât dacă e de fericire," spuse Tom, pe un ton încrezător, îmbrățișându-și fiica. "Acum, haide, mergi să te odihnești."

Tom ar fi făcut orice pentru ca fiica sa să nu mai sufere niciodată. Hotărât, își asumă rolul de detectiv, gata să găsească băiatul care i-a răpit inima Jessicăi, știind că fericirea și sănătatea fiicei sale depindeau acum în mare parte de el.