Atinge-o și te omor!

213 23 6
                                    

Acum că acceptase petrecerea, Jessica simțea o panică necontrolată. Ce să poarte? Cum să danseze? Cum își va face părul? Și, nu în ultimul rând, ce se face de obicei la o petrecere? Se simțea copleșită de aceste gânduri, inima bătându-i nebunește în piept.

Ajunsă acasă, știa deja la cine să apeleze. Își scoase pantofii în grabă și alergă spre bucătărie.

"Vic... adică, mama!", strigase ea de cum intrase pe ușa casei.

"Da, scumpa mea, sunt aici!", răspunse Victoria din bucătărie.

"Am o mare dilemă. Brouce m-a invitat să merg cu el la o petrecere și eu nu știu ce să fac," spuse Jessica cu ochii mari și panicați.

"Stai liniștită, mami e aici. Am liber restul zilei. Câteva telefoane și te rezolv," îi răspunse Victoria, luându-și fiica în brațe și mângâindu-i părul cu tandrețe.

Victoria îi obținu o programare la hair-stylist, dar singura zi disponibilă era chiar vineri, la amiază. Jessica oftă adânc, simțindu-se puțin mai liniștită.

În restul zilei, au mers la cumpărături. Victoria o ajută să aleagă o rochie perfectă, potrivită pentru ocazie. Jessica se simțea copleșită de atâtea opțiuni, dar și entuziasmată de fiecare haină pe care o încerca.

Cum îmi place să spun mereu, ceea ce parcă nu aștepți vine mai repede, așadar ajunseseră deja în ziua de vineri, cu douăzeci de minute înaintea programării. Emoțiile Jessicăi erau la cote maxime.

"Și dacă o să-mi stea urât? Eu blondă? Și dacă îmi vor arde părul?", turuia Jessica, vocea ei reflectând frica și nesiguranța.

"Ai încredere. Vei fi uimitoare! Garantez eu," îi răspunse Victoria, strângându-i mâna cu fermitate.

Pe ușa salonului intrase o fată și ieșise o alta. Un balayage superb, blond nisipiu, îi scotea în evidență ochii albaștri ca de diamant. Jessica se uită în oglindă și abia se recunoscu.

"E atât de superb!", exclamă Jessica, fugind să o îmbrățișeze pe Victoria, simțindu-se recunoscătoare.

"Arați demențial. Nu ai pentru ce să-mi mulțumești. Vei fi cea mai frumoasă de la petrecerea aceea. Ah, și să nu uit," spuse scoțând o cutie micuță din geantă.

"Ce e asta?", întrebă Jessica nedumerită.

"Lentile de contact, cu acestea nu vei avea nevoie de ochelari diseară."

Jessica privea mirată și totodată împlinită.

"Te ador, jur!", spuse ea îmbrățișând-o din nou.

"Te iubesc enorm, acum haide repede, mai avem câte ceva de pregătit."

O rochie roșie mulată pe corp, pantofi negri, geantă asortată și un machiaj sublim conturat de un ruj roșu. Atât îi trebuia Jessicăi pentru a se transforma într-un model de pe coperta revistelor. Se privi în oglindă și simți un val de încredere și mândrie.

"Acum nu mai rămâne decât să punem ăștia deoparte", îi spuse Victoria, luându-i ochelarii de pe nas.

"Aș putea să mă obișnuiesc cu asta", răspunse Jessica, privindu-se mândră în oglindă și zâmbind.

"Părul îți rămâne oricum," glumi Victoria, încercând să destindă atmosfera.

Acum că totul era pregătit, Jessica aștepta venirea lui Brouce. Se gândea numai la ce reacție va avea când o va vedea atât de schimbată. Simțea fluturi în stomac și o emoție copleșitoare.

În sinea sa, făcea această schimbare întocmai pentru el. Nu voia să îl facă de râs în vreun fel. Își dorise să fie perfectă pentru el, să îi arate cât de mult înseamnă pentru ea.

În câteva minute, se auzi soneria. Trase aer în piept și merse să deschidă, inima bătându-i nebunește.

Brouce aștepta cu capul în pământ. Ușa se deschise, moment în care își mută privirea de jos în sus. Ochii i se măriră de uimire.

Aproape că nu o recunoștea. Rămase uimit de noua înfățișare a iubitei sale.

"Deci, o să rămâi cu gura deschisă până plecăm?", chicoti ea, încercând să ascundă emoția din voce.

"N... nu, dar cum. Cine ești și ce ai făcut cu iubita mea?", răspunse Brouce derutat, bâlbâindu-se, cu ochii plini de admirație.

"Nu știu dacă este un compliment, dar am să-ți mulțumesc oricum." Se apropie de el și îl sărută pe obraz, simțind căldura momentului, apoi plecară spre mașina care avea să-i ducă la petrecere.

O privea vrăjit, cu o mândrie de nedescris că este întocmai iubita lui.

Ajunși la destinație, pătrunseră în casă și se îndreptară spre masa unde era prietenul lui Brouce, responsabil cu petrecerea. Jessica se simțea puțin intimidată, dar încerca să păstreze zâmbetul pe buze.

"Scuze că întreb, ești cumva nouă?", întrebă curios Ricky, privindu-o cu interes.

"Uhm, e iubita mea, Ricky, e Jessica," răspunse Brouce, trăgând-o mai aproape de el, simțind nevoia să o protejeze.

"Vai, ești efectiv de nerecunoscut. Se pare că Matthews a scos toată școala din tine," comentă Ricky pe un ton răutăcios, ușor pervers, făcând-o pe Jessica să se simtă incomod.

"Eu am să merg până la baie, mă scuzați," răspunse Jessica, încercând să evite situația stânjenitoare.

"A doua ușă pe colț," o îndrumă Ricky, făcându-i semn unui prieten să se ia puțin de ea. Jessica simți un fior de neliniște.

Brouce rămase la masă, fără să observe gestul prietenului său. Câteva secunde mai târziu, auzi un "Lasă-mă!" disperat și alergă pe coridor. Vocea părea a Jessicăi și simți cum i se face foc în fața ochilor când i se confirmase.

"Ia mâna de pe ea în clipa asta!", țipă cuprins de mânie, simțind cum sângele îi clocotea.

"Ușor, pui de leu, nu-ți aparține cu acte," răspunse un alt coleg de echipă. "Poate fi a oricui, acum că arată ca o adevărată felină." Apoi se apropie de ea cât să o sărute pe obraz.

Jessica privea totul terifiată. Îl plesni pe individ, moment în care Brouce răbufni și îl izbi de pământ, lovindu-l puternic cu pumnii.

"Cuvântul meu e lege, nu ți-e permis să o încalci, dobitocule!", urla Brouce, lovindu-l cu sete, simțind o furie necontrolată.

După câteva lovituri bune, se ridică, o cuprinse pe Jessica de mână și ieșiră afară.

Brouce era plin de sânge pe mâini și față, dar se bucura că reușise să-și scoată iubita din acel infern. Inima lui bătea cu putere, iar gândurile îi erau haotice.

Dacă în trecut n-ar fi dat doi bani pe ceea ce se întâmplase mai devreme, acum era în stare să comită chiar și o crimă dacă Jessica ar fi avut prea mult de suferit. Simțea că ar face orice pentru a o proteja.

Pentru că te-am cunoscutUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum