Pentru că te-am cunoscut

Momentul adevărului

Sfârșitul lunii mai. Ah! Ce amintiri frumoase pictează tabloul primei întâlniri a Jessicăi cu sufletul ei pereche. Un an poate aduce atât de multe schimbări, atât bune cât și rele.

Brouce se îndrepta liniștit spre liceu, obișnuit cu ideea de a-și aștepta iubita în fiecare dimineață la poartă. Era un ritual care îi aducea liniște și bucurie. Acesta era ultimul său an, un singur mare examen îl mai despărțea de împlinirea visului său. Avea de gând să petreacă fiecare secundă din vara care avea să urmeze cu Jessica, fără să fie triști în avans pentru clipa în care relația lor va continua la distanță.

Pe drum, Brouce se gândea la planurile lor de vară. Vorbeau despre călătorii, picnicuri și nopți târzii sub cerul înstelat. Zâmbetul îi înflorea pe buze doar imaginându-și viitorul împreună.

Obișnuit cu gândul că Tessa a dispărut din viața lui, mare îi este mirarea când îi apare în cale într-o intersecție. Părul ei roșu strălucea în lumina dimineții, iar ochii ei verzi, plini de furie, îl fixau. O ignoră minuțios, stârnindu-i în cele din urmă furia.

"Iubitule, hei, nu mai ai ochi să mă vezi?" țipă indignată de pe partea cealaltă de drum. Vocea ei tremura de indignare și durere.

"Ah! Nu te-am văzut, ce faci aici?" răspunde Brouce privind în jur, pentru a se asigura că nu o aude nimeni. Își simțea inima bătându-i mai repede, anticipând o confruntare.

"Eu am avut răbdare, tu trebuia să ai bun simț, așa ne-am înțeles parcă, nu?" Ochii ei scânteiau de amărăciune.

"Tessa, te alinți deja!" avansează în pas lăsând-o în urmă. Își simțea mâinile tremurând ușor.

"Jumătate de an, Brouce? Tu chiar mă crezi proastă?" Vocea ei creștea în intensitate.

"Dacă te simți tu, nu contează ce mai cred eu", ridică sprâncenele și își pune căștile în urechi, încercând să blocheze furia ei.

Grăbește pasul și se pune în fața lui pentru a-l împiedica să treacă. Își ridică bărbia, provocatoare.

"Spune-mi te rog că nu m-ai trădat..." O lacrimă îi alunecă pe obraz.

"Dacă n-o făceam, mă trădam pe mine, deci da, am făcut-o", răspunde pasiv, ocolind-o.

Era un tablou destul de amuzant, parcă jucau Leapșa.

"Nu îmi poți face asta, nu fi tâmpit!" Vocea ei era acum aproape un șuierat.

"Tessa, o iubesc din suflet acum, dacă nu ai urî-o atât degeaba, până și tu ai iubi-o!"

Inima Tessei se zdrobește în bucăți pe moment, părea ireal că lumea ei perfectă se năruise într-un timp atât de scurt. Începe să plângă amar și îl blesteamă:

"Aștept de atâta timp, plânge și agonizează, iar tu, un ordinar, te-ai jucat cu mine! Știi că erai tot ce mai aveam, familia mea nu m-ar lua în seamă nici dacă aș cădea de pe o clădire! O să mi-o plătești scump, promit!" apoi se întoarce și o ia pe o stradă alăturată.

Ajunsă la școală, se face repede nevăzută și se pitește în baia liceului punând la cale planul prin care avea să-și folosească ultimul as din mânecă. Furia îi curgea prin vene fără să mai realizeze că orice pas greșit ar duce la exmatricularea ei chiar înainte de sfârșitul anului școlar, și dacă ar avea puțină logică, ar conștientiza faptul că viitorul ei este în joc.

Toți erau prezenți în sala de mese. Jessica și Brouce erau unul lângă celălalt, moment în care toți cei prezenți au primit o notificare. Jessica nu-și verifică telefonul în timpul conversației cu cineva, însă se simte din ce în ce mai ciudat în momentul în care toți cei prezenți o privesc insistent și încep a râde. Brouce își verifică telefonul și rămâne împietrit. Speriată de reacția iubitului său, își verifică și ea telefonul. Acela a fost momentul adevărului.

Adevărul a ieșit la iveală în cel mai crunt fel posibil. Izbucnește în lacrimi fără a mai conștientiza ce se petrece pe moment. Era imposibil de crezut.

"Te rog, te rog spune-mi că ce ai zis aici nu este adevărat..." agonizează dând din cap.

El se prinde sfâșiat cu mâinile de după ceafă, nu s-ar fi așteptat niciodată la una ca asta.

"Normal că nu e, m-am schimbat, jur, chiar te iubesc..." se oprește brusc fiind întrerupt.

"O proastă și o urâtă ai fost întotdeauna, Jones, cum o spune și el în video, îi provoci mai mult repulsie decât atracție", comentează Tessa ieșind de pe ușa bucătăriei de la cantină.

"Acela eram eu înainte să te cunosc, te-am judecat ca un prost, îți pot explica totul... te rog, hai să mergem afară pe o bancă."

"Ce să-i mai explici, iubitule, e îndeajuns să îi spun că în timpul jocului vostru, noi ne mai distram ocazional în apartamentul tău cel nou", pune sare pe rană îndrugând minciuni.

"Asta nu e adevărat, nici nu m-am atins de tine de când ne-am despărțit!"

Toți cei prezenți priveau de parcă era o piesă de teatru. Plânsete, râsete și suflete zdrobite. Atunci Jessica înțelese. Toate acele analize, toate acele asigurări că totul va fi fix așa cum voia ea... Prea frumos ca să fie adevărat.

Gândul că Brouce s-a apropiat de ea doar fiind plătit, o distrugea. Tot ce își mai dorea era ca toate astea să fie o farsă stupidă.

"Cum, de ce ai făcut as... asta", înghite cuvintele în plâns, "nu pot să cred ca ați ascuns așa ceva de mine!" Se ridică și fuge șocată.

Văzând-o fugind, Brouce tresare speriat și merge după ea.

"Jess... te rog, stai!"
"Lasă-mă!" urlă din toate puterile.

Tot ce își mai dorea în momentul acela era să intre în gaură de șarpe. Viața perfectă care îi părea că începe să se clădească n-a fost decât o minciună ordinară a părinților ei. Fuge de nebună pe scări ținându-se de balustradă, moment în care șiretul de la pantofii sport i se agață. Trage cu putere și se dezechilibrează, căzând în cele din urmă cu capul de opt trepte.

Pare un tablou atât de similar... Acum nu mai părea totul așa amuzant! A rămas neclintită, zăcând într-o mică baltă de sânge care s-a format în scurt timp. Urlete, multe urlete...

Sfâșiat de acest tablou sumbru, Brouce sare treptele disperat să-și salveze iubita. Plângea cum n-a mai plâns niciodată. O durere și un regret teribil îl cuprind.

"Să sune cineva la ambulanță, vă rog!"

Din vârful scărilor, fără pic de remușcare, Tessa privește parcă mândră de efectul obținut. Coboară pasiv și, ocolind zona cu pricina, îl bate pe Brouce pe umăr și afirmă:
"Sper să moară!" apoi se face nevăzută până să apară directorul Stuart.

Ambulanța ajunge în câteva minute, poate că totuși nu era prea târziu. Jessica este transportată în stare critică la spitalul Red Roses. Brouce se urcă însoțitor în ambulanță. Îi sună plângând pe părinții ei, neputând să ofere toate detaliile. O senzație groaznică îi zdruncină pieptul în momentul în care Jessica este intubată. Mama lui...

Moartea i-a răpit fericirea în copilărie și tot aceasta are să i-o curme la scurt timp după ce a învățat să fie fericit din nou. Dumnezeu sacrifică oamenii buni, pentru a-i aduce pe cei răi pe drumul corect. Este un sacrificiu suprem, o cruntă lege a firii contra căreia nu putem lupta, oricât de ascuțite ne-ar fi armele...