Pentru că te-am cunoscut

Scopul scuză mijloacele

Acum că familia ei se destrămase, Jessica nu mai găsea nici un motiv de bucurie în lumea aceasta.

Rămasă doar cu tatăl ei, pe care nu mai dorea să-l vadă în fața ochilor, se simțea singură și neînțeleasă. Fără să mai ceară permisiunea de a ieși și fără să-i pese de încercările lui de a vorbi cu ea, se apucase de una singură să renoveze casa bunicilor. Își găsise refugiu în muncă, încercând să-și umple golul lăsat de divorț.

Intrase într-o depresie profundă, petrecându-și zilele pe malul lacului cu caietul de poezii. Scria doar versuri întunecate, tristețea ei adâncindu-se cu fiecare cuvânt. Părea că durerea ei nu avea margini, o suferință pe care o purta cu greu, ca pe o povară insuportabilă.

Trecuseră deja o lună de la divorț, iar Jessica reușise să renoveze totul, de la casă și grădină până la puntea lacului. Curățase sălciile cu ajutorul unor vecini îndepărtați și reparase malurile lacului cu o echipă de muncitori. Se descurca singură, deși avea doar șaptesprezece ani.

Într-o seară târziu, Jessica privea cu mândrie rezultatul muncii sale. Singurul motiv pentru care nu-și pusese capăt zilelor era această casă și iubirea pe care i-o purta lui Brouce. Se gândise la el toată vara, simțindu-se pierdută fără prezența lui.

Între timp, Tom, tatăl ei, devenea tot mai îngrijorat pentru fiica sa. Încerca mereu să vorbească cu ea, să-i explice totul, însă ea îl trata cu indiferență. Se temea că, în agonia ei, ar putea face vreo prostie. Singura lui speranță era să o ducă pe Jessica la un psiholog, cu orice preț. Victoria Webern, iubita lui, avea un cabinet în centrul orașului, dar știa că Jessica nu ar fi acceptat niciodată să meargă dacă ar fi aflat de relația lor.

Avea nevoie de un plan bun pentru a-i vorbi, pentru a-i explica totul și pentru a o convinge să participe la câteva ședințe de terapie. Într-o dimineață, când Jessica lua micul dejun singură în bucătărie, tatăl ei se prefăcu că schimbă un bec în sufragerie, mimând o căzătură. Trânti un scaun de podea și se aruncă pe jos, începând să urle.

„Au, glezna mea!" Din bucătărie, Jessica, speriată, alergă să vadă ce se întâmplă.

„Tată, ești bine?" întrebă ea cu voce tremurândă, încercând să-l ajute să se ridice.

„Schimbam un bec, m-am electrocutat, am căzut... mă doare rău piciorul..." răspunse el, schimonosindu-se de durere.

„Stai o secundă, sun imediat la ambulanță," spuse ea, panicată.

„Nu, nu e nevoie. Adu-mi doar niște gheață și sun eu un medic." Planul lui funcționa destul de bine, văzuse îngrijorarea în ochii ei și se bucura că în sfârșit îi păsa.

În timp ce Jessica se ducea după gheață, Tom o sună pe Victoria, explicându-i ce să facă.

„Alo, Victoria, ajută-mă cu ceva, te rog."

„Da, sigur. Ce s-a întâmplat?"

„Am nevoie să vii la mine acasă și să te prefaci că ești medic. Am simulat o căzătură și Jessica chiar crede că mi-am rupt ceva. Îți explic totul când ajungi."

„Iar mă bagi în prostii din astea... of, imediat ajung!" răspunse Victoria, resemnată.

Tom închise telefonul chiar când Jessica revenea cu gheață.

„Bine, doamna doctor, strada Crowford numărul 143," zise el, făcându-se că vorbește cu un medic la telefon.

„Uite, tata, gheață nu mai este, dar pune totuși asta pe picior," spuse Jessica, întinzându-i o pungă cu legume congelate.