N-o cunosc!

231 21 10
                                    

Tessa rămase plângând pe scările liceului. Nu o deranja ceea ce îi făcuse Jessicăi, ci faptul că urma să se umilească în fața tuturor elevilor. În momentul acela, Brouce se întorcea de la antrenamente și aude un plâns domol pe coridor.

"Iubito, ce faci aici? De ce plângi?" întrebă el, apropiindu-se.

Tessa, văzându-l, fugise spre el și se cuibări în brațele lui. "Of, dragul meu, am intrat în niște belele mari."

"Stai liniștită," îi răspunse el strângând-o cu blândețe. "Povestește-mi, poate te pot ajuta."

Îi povesti tot ce se întâmplase, fără să menționeze numele Jessicăi, referindu-se la ea doar ca "tocilara."

"Deci, încerc să te înțeleg și nu pot," spuse Brouce, ușor iritat. "Cum ai putut să faci așa ceva? Avem o reputație în joc..."

"Dar nu e vina mea," răspunse Tessa, încercând să se apere. "A încercat să-mi ia locul la prezentarea discursului, eu doar mi-am luat locul înapoi."

"Nici nu vreau să-mi imaginez cât de umilit voi fi atunci când tu vei fi pe scenă cu fata asta," continuă Brouce, îngrijorat. "Te vei umili pe tine, pe prietenele tale și pe mine. Chiar nu gândești deloc atunci când faci ceva."

"Dacă scriitoarea asta ipocrită nu se dădea atât de mare, poate că nimic nu s-ar fi întâmplat," răbufni Tessa.

Brouce se încruntă, surprins de această afirmație. "Scriitoare? Cum zici că o cheamă?"

"Jessica Jones," răspunse Tessa, dând ochii peste cap.

Brouce se încruntă și mai tare. Numele îi părea cunoscut. Apoi își aminti. Fata de care îi povestise doamna bibliotecară. Se simțea, surprinzător, foarte deranjat de cele auzite. Nu îi convenea ca cineva asemenea lui să fie tratat astfel, mai ales de iubita lui.

"N-am mai auzit de ea," minți el. "Oricum, niciun om de pe lumea aceasta nu merită să fie tratat în felul acesta. Acum plec, am ore. Te descurci tu."

Plecase confuz și dezamăgit de tot ceea ce auzise. Tessa rămase nedumerită. El nu reacționa așa de obicei. De unde până unde era el atât de afectat de persoanele pe care le trata ea urât? I se părea totul foarte ciudat. Se îndreptă spre baie, unde începu din nou să plângă.

După ce se mai liniști, își retușă machiajul și începu să se gândească serios la ceea ce va face când va trebui să mărturisească în public tot ceea ce făcuse. Se gândi să folosească metoda lingușitorului: să o laude pe Jessica și să spună că a fost o mare greșeală că a judecat-o greșit. Ar fi fost totuși puțin mai credibil să spună că o urăște cu tot sufletul și că vrea să distrugă tot ceea ce Jessica ar fi obținut, dar nu-și putea permite acest lux.

Pentru că te-am cunoscutUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum