Pentru că te-am cunoscut

Cinăm sau ce?

Brouce își petrecuse restul zilei cu echipa de fotbal, sărbătorind împreună superba lor victorie. Deși o detesta pe Jessica, nu putea să nu se gândească la momentul perfect petrecut pe teren și la toate încurajările ei. Chiar dacă fusese un real ajutor în acele clipe, simțea cu desăvârșire lipsa Tessei.

Voia doar ca toate acestea să se termine și să se mute cu ea, așa cum plănuiseră. Totuși, nu acționase până acum fiindcă nu-și permitea să se mute cu iubita sa fără o sursă de venit. Tessa era atât de pretențioasă. Părea un paradox: deși îi cunoștea situația materială, îl considera unica sa avere, cu toate figurile și pretențiile ei.

Seara, ajuns acasă târziu, o sună pe cea care avea din acea zi să fie noua lui iubită, sau cel puțin asta spera că era acum.

"Bună seara, aș dori să iau legătura cu cea mai superbă fată din lume," spuse Brouce, prefăcut.

"Bună seara, domnule. Așteptați doar câteva secunde, este plecată în al nouălea cer," răspunse Jessica, glumind ușor.

"Oh, Doamne! Dar ce i s-a întâmplat?" întrebă el, jucându-se.

"A fost trimisă astăzi acolo în urma unui sărut, frumos moment..."

"Atunci îmi voi lua inima în dinți și voi merge după ea. Cine știe, poate rămânem în al nouălea cer împreună," replică Brouce pe un ton dulce, dar scoțând limba silențios, ca și cum îi venea să vomite.

Deși părea siropos și banal pentru el, Jessica simțea totul din suflet. Nu putea să exprime starea de fericire pe care o resimțea atunci. Se pare că Brouce Matthews chiar era o sursă infinită de fericire pentru ea.

"Pentru o simplă fată, nu merită." răspunde intrându-i în joc.

"Nu e o simplă fată." răspunde înțelegând încotro bătea.

"Oh, dar ce-o fi creatura asta pentru dvs?"

"Iubita mea."

"V-a zis ea?"

Brouce se derută pentru un moment. "Ce-o fi vrând nebuna asta?" se întreba în gând.

"Mă scuzați, așa e", răspunde înțelegând. "Vrei să fii iubita mea?"

"Dacă mă rogi atât de frumos, hm, da." chicoti ea ștrengar.

Era un moment pe care putea să jure în toate limbile lumii că nu-l va trăi vreodată. Iat-o azi, aici, răspunzând la întrebarea la care a repetat în oglindă „da" de o mie de ori.

Trecuseră deja două săptămâni de când erau un cuplu oficial.

Așa cum stabilise cu tatăl său, Jessica trebuia să meargă împreună cu familia la analize, chiar dacă ea era singura care le făcea pe bune. După ce ieși din laboratorul de analize, îi așteptă afară pe părinții ei care intrau și ei cu pretextul de a face analize.

"Ei bine, aveți vreo veste? Una bună vă rog, dacă e rea, nu ziceți nimic," zise Tom domnului doctor.

"Sincer să fiu, mi se pare incredibil. Acum o lună am descoperit tumora iar acum, în urma investigațiilor, am constatat că aceasta și-a oprit evoluția."

"Și e de bine, nu?" întrebă Victoria, cu ochii sclipind de speranță.

"Este de foarte bine. Ceva îmi spune că mi-ați ascultat sfatul privind poezia fiicei dvs. Nu zic asta doar pentru că rezultatele sunt bune, dar și pentru că pare să radieze acum de fericire."

"Întocmai, și noi am realizat cât de fericită este," confirmă Victoria.

"Ei bine, continuați așa. În ritmul acesta, în jur de jumătate de an, e posibil să-și revină complet."