Pentru că te-am cunoscut

Așa a fost să fie!

A doua zi de dimineață, starea de urgență a fost implementată. Asistenta care avea grijă de Jessica a descoperit că aceasta lipsește și a alertat imediat medicul și familia.

„Bună dimineața, domnule Jones", a spus asistenta cu vocea tremurândă.

„Bună dimineața, s-a întâmplat ceva?" a întrebat Tom, tresărind de neliniște.

„Am descoperit în această dimineață că fiica dumneavoastră a părăsit spitalul în jurul orei patru. Încă nu avem toate detaliile, dar pe camerele de supraveghere se vede că a plecat pe propriile picioare."

Tom a rămas șocat, simțind cum un val de emoții contradictorii îl lovește.

„Adică și-a revenit?" Întrebă el, aproape țipând de bucurie. „Cum adică a fugit?" a adăugat, revenindu-și rapid și începând să se îngrijoreze.

„Ne gândeam că poate s-a întors acasă. Dacă o găsiți, vă rog să revină urgent la spital. Nu există o recuperare miraculoasă după un asemenea accident."

„Vom face tot posibilul să o găsim! Mulțumim!" Apoi a închis telefonul, bulversat și cu inima bătând nebunește.

Victoria era la cabinet încă de la ora șapte. Tom a pus mâna pe telefon și a sunat-o de urgență.

„Iubitule, sunt într-o ședință, vorbim mai târziu", a răspuns ea, ocupată cu un pacient.

„E urgent", a spus el tremurând. „Jessica s-a trezit, dar a fugit din spital."

„Nu pot să cred", a răspuns ea șocată. „Vin cât pot de repede!"

În esență, toți erau nespus de fericiți că Jessica s-a trezit, însă dezamăgiți și îngrijorați de ideea că a fugit din spital. Nu îi stătea în fire să facă astfel de lucruri nechibzuite.

Tom s-a îmbrăcat imediat și a ieșit grăbit pe ușă. După ce a sunat-o pe Vanessa, s-a gândit să îl anunțe și pe Brouce, deși nu voia să îl vadă în fața ochilor.

„Domnule Jones..." a răspuns Brouce cu vocea răgușită, parcă încă adormit.

„Brouce, îmbracă-te, ne-au anunțat acum de la spital, Jessica s-a trezit!" a spus Tom entuziasmat.

Nu-i venea să creadă ceea ce tocmai a auzit. A început să tremure de emoție.

„Nu pot să cred, imediat vin către spital!" a gâfâit Brouce, trăgându-și un tricou pe el.

„Asta voiam să-ți zic. Am zis să te las să te bucuri puțin, ca să-ți spun după că nu mergem la spital, ci să o căutăm. A fugit din spital..."

„Cum să fugă?" a răspuns plin de indignare. „Unde să fugă?"

„Casa părinților mei", a răspuns Tom, simțind o nesiguranță în glas.

Brouce s-a gândit preț de câteva secunde, încercând să vadă alte variante.

„Nu, nu s-ar mai fi chinuit să fugă dacă ar merge acolo. Ar ști că e prima variantă la care ne-am gândi."

„Ok, și atunci, ce ne mai rămâne?" a spus Tom, simțind cum disperarea îl copleșește.

„Ne împărțim, mergem prin oraș. Undeva trebuie să stea, îi va fi foame, o să iasă ea."

Colindau străzile bezmetici, fără un reper concret. Crown Town, deși mare, nu părea suficient de vast pentru a ascunde pe cineva pentru mult timp. În ciuda acestui fapt, orașele vecine măreau orizontul de căutare.

Între timp, Jessica își cumpărase un sandwich cu niște bani găsiți în halatul furat. Stătea ascunsă într-un dulap din casa bunicilor săi, făcând liniște pentru a nu fi auzită în caz că cineva s-ar gândi să o caute acolo. Tot ce își mai dorea era ca seara să vină.